3 moduri simple de a cere lui Dumnezeu să vă transforme inima

„Aceasta este încrederea pe care o avem în fața lui, că dacă cerem ceva în conformitate cu voința lui, ne ascultă. Și dacă știm că ne ascultă în orice am cere, știm că avem cererile pe care le-am cerut de la el ”(1 Ioan 5: 14-15).

În calitate de credincioși, putem cere lui Dumnezeu multe lucruri fără să știm sigur că este voia Lui. Este posibil să cerem să oferim financiar, dar poate vom face asta fără unele dintre lucrurile de care credem că avem nevoie. Putem solicita vindecare fizică, dar poate este voia Lui să trecem prin încercările bolii sau chiar ca boala să se încheie în moarte. Am putea cere copilului nostru să fie scutit de o dezamăgire, dar poate fi disponibilitatea lui de a experimenta prezența și puterea lui pe măsură ce îi eliberează prin el. Este posibil să cerem să evităm greutățile, persecuțiile sau eșecurile și, din nou, poate fi voința Lui să folosim aceste lucruri pentru a ne perfecționa personajul după chipul Său.

Există, totuși, și alte lucruri, pe care le putem cunoaște fără îndoială că este voia și dorința lui Dumnezeu pentru noi. Unul dintre aceste subiecte este starea inimii noastre. Dumnezeu ne spune clar care este voia Lui cu privire la transformarea inimii umane regenerate și am fi înțelepți să căutăm ajutorul Lui. La urma urmei, este o transformare spirituală și nu va fi niciodată realizată de voința sau abilitatea noastră naturală.

Iată trei lucruri pe care ne putem ruga cu încredere pentru inimile noastre, știind că noi cerem după voia Lui și că El ne aude și ne va acorda cererile noastre.

1. Doamne, dă-mi o inimă solicitantă.
„Acesta este mesajul pe care l-am auzit de la El și pe care vi l-am anunțat, că Dumnezeu este Lumina și în El nu există deloc întuneric. Dacă spunem că avem părtășie cu El și umblăm în întuneric, mințim și nu practicăm adevărul ”(1 Ioan 1: 5-6).

Am stat în tăcere în întuneric, urmărindu-mi nepoata încercând să adoarmă. Când am intrat în camera ei pentru a o liniști plânsul, era complet întuneric, cu excepția luminii slabe de la suzeta ei „strălucire în întuneric”, pe care am localizat-o rapid în pătuțul ei și i-am dat-o. Când am stat lângă ușă, ochii mei s-au adaptat la întuneric și am constatat că nu era deloc atât de întunecat. Cu cât am stat mai mult în camera întunecată, cu atât mi s-a părut mai luminos și mai normal. Părea doar întuneric în comparație cu luminile puternice din hol, chiar în fața ușii.

Într-un mod foarte real, cu cât rămânem mai mult pe lume, cu atât este mai probabil ca ochii inimii noastre să se adapteze la întuneric și mai repede decât credem, vom crede că mergem în lumină. Inimile noastre sunt ușor înșelate (Ieremia 17: 9). Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne dea discernământ între bine și rău, lumină și întuneric. Dacă nu vă vine să credeți, încercați să vă amintiți prima dată când ați văzut un film plin de blasfemie, violență grafică sau umor sexual brut după ce ați devenit un adept al lui Hristos. Simțul tău spiritual a fost jignit. Este adevărat și astăzi sau pur și simplu trece neobservat? Este inima ta gata să discearnă între bine și rău sau s-a obișnuit cu întunericul?

De asemenea, avem nevoie de discernământ pentru a cunoaște adevărul din minciuni într-o lume plină de spiritul anticristului. Învățăturile false abundă, chiar și în amvonurile bisericii noastre conservatoare. Ai suficient discernământ pentru a separa grâul de paie?

Inima umană are nevoie de discernământ între bine, rău, adevăr și minciuni, dar există și un al treilea domeniu important, așa cum își amintește Ioan în 1 Ioan 1: 8-10. Avem nevoie de discernământ pentru a ne recunoaște păcatul. Adesea suntem foarte buni în a arăta pata la alții, în timp ce ne lipsește butucul din ochi (Matei 7: 3-5). Cu o inimă solicitantă, ne examinăm cu umilință pentru defecte și eșecuri, știind înclinația noastră de a ne supraestima justiția personală.

Psalmul 119: 66: „Învață-mă bun discernământ și cunoaștere, pentru că eu cred în poruncile Tale”.

Evrei 5:14: „Dar mâncarea solidă este destinată celor maturi, care, datorită practicii, au simțurile instruite pentru a discerne binele și răul”.

1 Ioan 4: 1: „Preaiubiților, nu credeți în fiecare duh, ci testați duhurile pentru a vedea dacă vin de la Dumnezeu, pentru că mulți profeți falși au ieșit în lume”.

1 Ioan 1: 8: „Dacă spunem că nu am păcătuit, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi”.

2. Doamne, dă-mi o inimă voită.
„Prin aceasta știm că am ajuns să-L cunoaștem, dacă ținem poruncile Lui” (1 Ioan 2: 3).

„Atunci, iubitul meu, la fel cum ai ascultat mereu, nu doar în prezența mea, ci acum mult mai mult în absența mea, rezolvă mântuirea ta cu frică și tremur; căci Dumnezeu este cel care lucrează în tine, dornic și lucrează pentru bunul Său plac ”(Filipeni 2: 12-13).

Dumnezeu dorește nu numai să-l ascultăm, ci să vrem să-l ascultăm, atât încât el însuși ne dă atât voința, cât și abilitatea de a face ceea ce ne cere să facem. Ascultarea este importantă pentru Dumnezeu, deoarece ne arată că inimile noastre au fost schimbate de Duhul Lui interior. Duhurile noastre de odinioară moarte au fost aduse la viață (Efeseni 2: 1-7). Ființele vii dovedesc că sunt vii, la fel cum o sămânță plantată în pământ începe să apară odată cu o nouă creștere, devenind în cele din urmă o plantă matură. Ascultarea este rodul unui suflet regenerat.

Dumnezeu nu vrea ca noi să ascultăm cu reticență sau cu reticență, chiar dacă uneori știe că nu vom înțelege poruncile Sale. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de Duhul Său pentru a ne da o inimă gata; carnea noastră nerambursată se va răzvrăti întotdeauna împotriva poruncilor lui Dumnezeu, chiar și ca credincioși. O inimă dispusă este posibilă numai atunci când îi dăm toată inima Domnului, fără a lăsa colțuri ascunse sau locuri închise în care suntem reticenți să-l lăsăm să aibă acces și control deplin. Nu-i putem spune lui Dumnezeu: „Te voi asculta în orice altceva, în afară de asta. „Ascultarea deplină vine dintr-o inimă complet predată, iar predarea completă este necesară pentru ca Dumnezeu să transforme inimile noastre încăpățânate într-o inimă dispusă.

Cum arată o inimă dispusă? Isus ne-a dat exemplul perfect în timp ce se ruga în grădina Ghetsimani cu o noapte înainte de răstignire. El a renunțat cu smerenie la gloria sa cerească pentru a se naște ca om (Filipeni 2: 6-8), a experimentat toate ispitele lumii noastre, totuși fără să se păcătuiască pe sine (Evrei 4:15) și s-a confruntat acum cu o moarte fizică cumplită și despărțirea de Tatăl în timp ce ne luăm păcatul (1 Petru 3:18). În toate acestea, rugăciunea Sa a fost: „Nu așa cum voi vrea eu, ci așa cum veți face și voi” (Matei 26:39). Este o inimă bună care vine numai din Duhul lui Dumnezeu.

Evrei 5: 7-9: „În zilele cărnii Lui, el a rugat și a implorat cu plâns puternic și lacrimi Aceluia care a putut să-l mântuiască de moarte și a fost auzit pentru mila lui. Deși a fost un Fiu, a învățat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit. Și fiind desăvârșit, el a devenit sursa mântuirii veșnice pentru toți cei care îl ascultă. "

1 Cronici 28: 9: „Cât despre tine, fiul meu Solomon, cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău și slujește-l cu toată inima și mintea ta disponibile; întrucât Domnul caută toate inimile și înțelege toate intențiile gândurilor ”.

3. Doamne, dă-mi o inimă iubitoare.
„Pentru că acesta este mesajul pe care l-ați auzit de la început, că trebuie să ne iubim unii pe alții” (1 Ioan 3:11).

Iubirea este o trăsătură distinctivă și convingătoare care îi deosebește pe urmașii lui Hristos de lume. Isus a spus că lumea va ști că suntem ucenicii Săi prin felul în care ne iubim ca credincioși (Ioan 13:35). Adevărata iubire poate veni numai de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4: 7-8). Iubirea cu adevărat a altora este posibilă numai dacă noi înșine cunoaștem și experimentăm dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Pe măsură ce rămânem în dragostea Lui, aceasta se revarsă în relațiile noastre atât cu colegii credincioși, cât și cu cei nemântuiți (1 Ioan 4:16).

Ce înseamnă să ai o inimă iubitoare? Este doar un sentiment, o agitație de emoție care se manifestă în noi atunci când vedem sau vorbim cu cineva? Este capacitatea de a arăta afecțiune? De unde știm că Dumnezeu ne-a dat o inimă iubitoare?

Isus ne-a învățat că toate poruncile lui Dumnezeu sunt rezumate în două afirmații simple: „Iubește-l pe Dumnezeu mai întâi din toată inima, sufletul, mintea și puterea noastră și iubește-l pe aproapele tău ca pe noi înșine” (Luca 10: 26-28). El a continuat să definească modul în care pare să-l iubească pe aproapele nostru: cea mai mare iubire nu are nimic din toate acestea, cea care oferă viață prietenilor săi (Ioan 15:13). Nu numai că ne-a spus cum arată dragostea, dar a arătat-o ​​atunci când a ales să-și abandoneze viața pentru a noastră pe cruce, pentru dragostea pentru Tatăl (Ioan 17:23).

Iubirea este mai mult decât un sentiment; este o convingere să acționezi în numele și în folosul altora, chiar și în detrimentul sacrificiului de sine. Ioan ne spune că nu ar trebui să iubim doar în cuvintele noastre, ci în fapte și în adevăr (1 Ioan 3: 16-18). Vedem o nevoie și dragostea lui Dumnezeu în noi ne conduce la acțiune.

Ai o inimă iubitoare? Iată testul. Când iubirea celorlalți îți cere să pui deoparte propriile dorințe, preferințe sau nevoi, ești dispus să faci acest lucru? Îi vezi pe alții cu ochii lui Hristos, recunoscând sărăcia spirituală care stă la baza comportamentului și a alegerilor care îi fac dificil de iubit? Sunteți dispus să vă părăsiți viața pentru ca ei să trăiască și ei?

O inimă solicitantă.

O inimă dispusă.

O inimă iubitoare.

Roagă-i lui Dumnezeu să schimbe condițiile inimii tale, după cum este necesar în aceste domenii. Rugați-vă cu încredere, știind că este voia lui ca tu să te asculte și el să răspundă.

Filipeni 1: 9-10: „Și mă rog, ca dragostea voastră să abundă din ce în ce mai mult în cunoașterea reală și în orice discernământ, pentru ca voi să aprobați lucrurile frumoase, să fiți sinceri și fără vină până în ziua lui Hristos”.