Ce este pietismul în creștinism? Definiție și credințe

În general, pietismul este o mișcare în creștinism care pune accentul pe devotamentul personal, pe sfințenie și pe experiența spirituală autentică peste simpla aderență la teologia și ritualul bisericii. Mai precis, pietismul se referă la o trezire spirituală dezvoltată în biserica luterană din secolul al XVII-lea din Germania.

Citatul pietismului
„Studiul teologiei ar trebui realizat nu prin susținerea controverselor, ci mai degrabă prin practica pietății”. –Philipp Jakob Spener

Origini și întemeietori ai pietismului
Mișcările pietiste au apărut de-a lungul istoriei creștine ori de câte ori credința nu a devenit nimic din viața și experiența reală. Când religia devine rece, formală și lipsită de viață, este posibil să urmărim un ciclu de moarte, de foame spirituală și de nouă naștere.

În secolul al XVII-lea, Reforma protestantă se dezvoltase în trei confesiuni principale: anglicană, reformată și luterană, fiecare legată de entități naționale și politice. Afilierea strânsă dintre biserică și stat a dus la o superficialitate larg răspândită, ignoranță biblică și imoralitate în aceste biserici. Drept urmare, pietismul a apărut ca o căutare de a readuce viața în teologia și practica Reformei.

Termenul de pietism pare să fi fost folosit pentru prima dată pentru a identifica mișcarea condusă de Philipp Jakob Spener (1635-1705), teolog luteran și pastor din Frankfurt, Germania. Este adesea considerat tatăl pietismului german. Opera principală a lui Spener, Pia Desideria, sau „Sincere dorință pentru o reformă divină plăcută”, publicată inițial în 1675, a devenit un manual pentru pietism. O versiune în limba engleză a cărții publicată de Fortress Press este încă în circulație astăzi.

După moartea lui Spener, August Hermann Francke (1663–1727) a devenit liderul pietiștilor germani. În calitate de pastor și profesor la Universitatea Halle, scrierile, prelegerile și conducerea bisericii sale au oferit un model pentru reînnoirea morală și schimbarea vieții creștinismului biblic.

Atât Spener, cât și Francke au fost puternic influențați de scrierile lui Johann Arndt (1555–1621), un fost conducător al bisericii luterane considerat adesea adevăratul tată al pietismului de către istorici astăzi. Arndt a avut cel mai semnificativ impact prin clasicul său devoțional, True Christianity, publicat în 1606.

Învierea Ortodoxiei Moarte
Spener și cei care l-au urmat au căutat să corecteze o problemă în creștere pe care au identificat-o drept „ortodoxie moartă” în cadrul Bisericii luterane. În ochii lor, viața de credință pentru membrii bisericii a fost redusă progresiv la simpla aderență la doctrină, teologie formală și ordine bisericească.

Scopul unei treziri de evlavie, devotament și devoțiune adevărată, Spener a introdus schimbarea prin înființarea unor grupuri mici de credincioși devotați care se întâlneau în mod regulat pentru a se ruga, a studia Biblia și a se edifica reciproc. Aceste grupuri, numite Collegium Pietatis, care înseamnă „evlavios evlavios”, au subliniat viața sfântă. Membrii s-au concentrat pe eliberarea păcatului prin refuzul de a participa la distracții pe care le considerau lumești.

Sfințenia teologiei formale
Pietiștii subliniază reînnoirea spirituală și morală a individului printr-un angajament total față de Isus Hristos. Devoțiunea este evidențiată de o viață nouă modelată pe exemple biblice și motivată de Duhul lui Hristos.

În pietism, adevărata sfințenie este mai importantă decât respectarea teologiei formale și a ordinii bisericești. Biblia este ghidul constant și infailibil pentru a trăi credința cuiva. Credincioșii sunt încurajați să se implice în grupuri mici și să urmărească devoțiunile personale ca mijloc de creștere și o modalitate de a combate intelectualismul impersonal.

Pe lângă dezvoltarea unei experiențe personale de credință, pietiștii subliniază preocuparea lor de a ajuta pe cei în nevoie și de a demonstra iubirea lui Hristos oamenilor lumii.

Influențe profunde asupra creștinismului modern
Deși pietismul nu a devenit niciodată o confesiune sau o biserică organizată, a avut o influență profundă și durabilă, atingând aproape tot protestantismul și lăsându-și amprenta asupra multor evanghelizări moderne.

Imnurile lui John Wesley, precum și accentul pe experiența creștină, sunt imprimate cu semne de pietism. Inspirațiile pietiste pot fi văzute în bisericile cu viziune misionară, programe de conștientizare socială și comunitară, accent pe grupuri mici și programe de studiu biblic. Pietismul a modelat modul în care creștinii moderni se închină, dau ofrande și își duc viața devoțională.

Ca și în cazul oricărei extreme religioase, formele radicale de pietism pot duce la legalism sau subiectivism. Cu toate acestea, atâta timp cât accentul său rămâne echilibrat din punct de vedere biblic și în cadrul adevărurilor Evangheliei, pietismul rămâne o forță sănătoasă, producătoare de creștere, regeneratoare de viață în biserica creștină globală și în viețile spirituale ale credincioșilor individuali.