Fericită Jutta din Turingia, Sfânta zilei pentru 25 iunie

(d. aproximativ 1260)

Istoria Fericitei Jutta din Turingia

Protectorul de astăzi al Prusiei și-a început viața între lux și putere, dar moartea unui simplu servitor al săracilor a murit.

Într-adevăr, virtutea și evlavia au fost întotdeauna de o importanță primordială pentru Jutta și soțul ei, amândoi de rang nobil. Cei doi s-au pregătit să facă un pelerinaj împreună în locurile sfinte ale Ierusalimului, dar soțul ei a murit pe drum. La Jutta, văduvă, după ce a avut grijă să-și asigure copiii, a decis să trăiască într-un mod care se simțea absolut plăcut lui Dumnezeu. Franciscan secular, asumându-și îmbrăcămintea simplă a unei religioase.

Din acel moment viața sa a fost dedicată total altora: îngrijirea bolnavilor, în special leproșii; tinde spre săraci, care vizitau în hovele lor; ajutându-i pe cei paralizați și orbi cu care și-a împărțit casa. Mulți cetățeni din Turing au râs de modul în care doamna ilustră a petrecut tot timpul. Dar Jutta a văzut chipul lui Dumnezeu în săraci și s-a simțit onorat să presteze orice slujbă ar putea.

În jurul anului 1260, nu cu mult înainte de moartea sa, Jutta trăia aproape de necreștini în Germania de Est. Acolo a construit un mic schit și s-a rugat neîncetat pentru convertirea lor. A fost venerată de secole ca patronă specială a Prusiei.

Reflecţie

Isus a spus odată că o cămilă poate trece prin ochiul unui ac mai ușor decât o persoană bogată poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este o veste destul de înfricoșătoare pentru noi. Poate că nu avem averi mari, dar noi, care trăim în Occident, ne bucurăm de unele bunuri ale lumii pe care oamenii din restul lumii nu le pot imagina. Spre bucuria vecinilor, Jutta și-a eliminat averea după moartea soțului ei și și-a dedicat viața îngrijirii celor care nu aveau mijloace. Dacă ar fi să-i urmăm exemplul, probabil că oamenii vor râde și de noi. Dar Dumnezeu va zâmbi.