Celibat al preoților, cuvintele Papei Francisc

„Merg până acolo încât spun că acolo unde funcționează fraternitatea preoțească și acolo unde există legături de prietenie adevărată, acolo se poate și trăi alegere celibatară. Celibatul este un dar pe care Biserica Latină îl păzește, dar este un dar care, pentru a fi trăit ca sfințire, necesită relații sănătoase, relații de adevărată stima și adevărat bine care își găsesc rădăcina în Hristos. Fără prieteni și fără rugăciune, celibatul poate deveni o povară insuportabilă și o contra-marturie a însăși frumusețea preoției”.

așa Papa Francesco la deschiderea lucrărilor Simpozionului promovat de Congregaţia pentru Episcopi.

Bergoglio a mai spus: „The episcop nu este supraveghetor de școală, nu este „paznic”, este tată și trebuie să încerce să se comporte așa pentru că, dimpotrivă, îi alungă pe preoți sau se apropie de cei mai ambițioși”.

În viața preoțească a Papei Francisc „au fost momente negre”: însuși Bergoglio a spus, subliniind, în discursul de deschidere al unui simpozion de la Vatican despre preoție, sprijinul pe care l-a găsit întotdeauna în practica rugăciunii. „Multe crize preoțești au la origine o viață rară de rugăciune, o lipsă de intimitate cu Domnul, o reducere a vieții spirituale la o simplă practică religioasă”, a spus pontiful argentinian: „Îmi amintesc momente importante din viața mea în care această apropiere de Domnul a fost decisivă în sprijinirea mea: au fost momente întunecate”. Biografiile lui Bergoglio raportează în special anii care au urmat mandatului său ca „provincial” al iezuiților argentinieni, mai întâi în Germania și apoi în Cordoba, Argentina, ca situații cu o deosebită dificultate interioară.