Există vreo dovadă clară că Dumnezeu există?

Dumnezeu există? Mi se pare interesant că se acordă atât de multă atenție acestei dezbateri. Cele mai recente statistici ne spun că peste 90% din populația lumii de astăzi crede în existența lui Dumnezeu sau a unei puteri superioare. Totuși, într-un fel, responsabilitatea este pusă asupra celor care cred că Dumnezeu există, pentru ca ei să demonstreze că El există cu adevărat. În ceea ce mă privește, cred că ar trebui să fie invers.

Cu toate acestea, existența lui Dumnezeu nu poate fi nici dovedită, nici infirmată. Biblia spune chiar că trebuie să acceptăm faptul că Dumnezeu există prin credință: „Acum, fără credință, este imposibil să-i plăcem; căci oricine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe toți cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Dacă Dumnezeu ar dori, El ar putea pur și simplu să apară și să dovedească lumii întregi că El există. Totuși, dacă ar fi făcut-o, nu ar fi nevoie de credință: „Isus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut, ai crezut; fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!” (Ioan 20:29).

Aceasta nu înseamnă, totuși, că nu există nicio dovadă a existenței lui Dumnezeu.Biblia afirmă: „Cerurile declară slava lui Dumnezeu și firmamentul declară lucrarea mâinilor Lui. Într-o zi îi spune alteia cuvinte, într-o noapte îi comunică altuia cunoștințe. Nu au vorbire, nu au cuvinte; glasul lor nu se aude, ci sunetul lor se întinde pe tot pământul, accentele lor ajung până la marginile lumii” (Psalmii 19:1-4). Privind stele, înțelegând vastitatea universului, observând minunile naturii, văzând frumusețea unui apus, descoperim că toate aceste lucruri indică un Dumnezeu Creator. Dacă aceste lucruri nu ar fi de ajuns, există dovezi ale lui Dumnezeu și în inimile noastre. Eclesiastul 3:11 ne spune: „…El a pus în inimile lor gândul veșniciei…”. Există ceva adânc în ființa noastră care recunoaște că există ceva dincolo de această viață și această lume. S-ar putea să dezavuăm această cunoaștere din punct de vedere intelectual, dar prezența lui Dumnezeu în și prin noi este încă acolo. În ciuda tuturor acestor lucruri, Biblia ne avertizează că unii vor nega în continuare existența lui Dumnezeu: „Un nebun a zis în inima lui: „Nu este Dumnezeu”” (Psalmul 14:1). Întrucât peste 98% dintre oameni de-a lungul istoriei, în toate culturile, în toate civilizațiile, pe toate continentele cred în existența unui fel de Dumnezeu, trebuie să existe ceva (sau cineva) care provoacă această credință.

Pe lângă argumentele biblice pentru existența lui Dumnezeu, există și argumente logice. În primul rând, există argumentul ontologic. Cea mai populară formă de argument ontologic folosește în esență conceptul de Dumnezeu pentru a-și dovedi existența. Începe cu definirea lui Dumnezeu ca „Acela decât care nu poate fi conceput nimic mai mare”. Iată, deci, argumentul că existența este mai mare decât inexistența și că, prin urmare, cea mai mare ființă imaginabilă trebuie să existe. Dacă el nu ar exista, atunci Dumnezeu nu ar fi cea mai mare ființă imaginabilă, dar aceasta ar contrazice însăși definiția lui Dumnezeu. În al doilea rând, există argumentul teleologic că, din moment ce universul prezintă un design atât de extraordinar, trebuie să existe un proiectant divin. De exemplu, dacă Pământul ar fi chiar cu câteva sute de mile mai aproape sau mai departe de Soare, nu ar fi capabil să susțină o mare parte din viața găsită pe el. Dacă elementele din atmosfera noastră ar fi diferite chiar și cu câteva procente, fiecare ființă vie de pe pământ ar muri. Șansele ca o singură moleculă de proteină să se formeze întâmplător sunt de 1 la 10243 (adică 10 urmate de 243 de zerouri). O singură celulă este formată din milioane de molecule de proteine.

Un al treilea argument logic pentru existența lui Dumnezeu se numește argumentul cosmologic, conform căruia fiecare efect trebuie să aibă o cauză. Acest univers și tot ce este în el este un efect. Trebuie să existe ceva care a făcut ca totul să apară. În cele din urmă, trebuie să existe ceva „necauzat” ca cauză a tuturor celorlalte lucruri care au apărut. Acel ceva „necauzat” este Dumnezeu. Un al patrulea argument este cunoscut sub numele de argument moral. De-a lungul istoriei, fiecare cultură a avut o formă de lege. Toată lumea are un sentiment de bine și rău. Crima, minciuna, furtul și imoralitatea sunt respinse aproape universal. De unde vine acest sentiment de bine și rău dacă nu de la un Dumnezeu sfânt?

În ciuda tuturor acestor lucruri, Biblia ne spune că oamenii vor respinge cunoașterea clară și incontestabilă a lui Dumnezeu, crezând în schimb o minciună. În Romani 1:25 este scris: „Ei... au transformat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit făpturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin". Biblia afirmă, de asemenea, că oamenii sunt de neiertat pentru că nu cred în Dumnezeu: „De fapt, calitățile sale invizibile, puterea și divinitatea lui veșnică, sunt văzute clar de la crearea lumii, fiind percepute prin intermediul lucrărilor sale; de aceea sunt de neiertat” (Romani 1:20).

Oamenii spun că nu cred în Dumnezeu pentru că „nu este științific” sau „pentru că nu există dovezi”. Adevăratul motiv este că, atunci când recunoașteți că există un Dumnezeu, trebuie să realizați și că sunteți responsabil față de El și că aveți nevoie de iertarea Lui (Romani 3:23; 6:23). Dacă Dumnezeu există, atunci suntem responsabili față de El pentru acțiunile noastre. Dacă nu există Dumnezeu, atunci putem face orice ne place, fără să ne facem griji că un Dumnezeu ne judecă. Cred că acesta este motivul pentru care evoluția a devenit atât de adânc înrădăcinată în mulți dintre membrii societății noastre: pentru că le oferă oamenilor o alternativă la credința într-un Dumnezeu Creator. Dumnezeu există și, în cele din urmă, toată lumea o știe. Însuși faptul că unii încearcă atât de mult să-i infirme existența este de fapt un argument în favoarea existenței sale.

Permiteți-mi un ultim argument în favoarea existenței lui Dumnezeu.De unde știu că Dumnezeu există? Știu pentru că vorbesc cu El zilnic. Nu-L aud răspunzându-mi audibil, dar îi simt prezența, îi simt călăuzirea, îi cunosc dragostea, tânjesc după harul Său. În viața mea s-au întâmplat lucruri care nu au altă explicație posibilă decât aceea a lui Dumnezeu, care m-a salvat într-un mod atât de miraculos, schimbându-mi viața, încât nu pot să nu recunosc și să-i laud existența. Niciunul dintre aceste argumente în sine nu poate convinge pe oricine refuză să recunoască ceea ce este atât de clar clar. În cele din urmă, existența lui Dumnezeu trebuie acceptată pe baza credinței (Evrei 11:6), care nu este un salt orb în întuneric, ci un pas sigur într-o încăpere bine luminată în care se află deja 90% din oameni.

Sursa: https://www.gotquestions.org/Italiano/Dio-esiste.html