Cum să recunoști vocea diavolului

Fiul lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu care ne-a fost comunicat, astfel încât să putem cunoaște modul în care trebuie să mergem în această lume. Satana și demonii săi sunt îngeri, de asemenea, ca și noi sunt asemănătoare cu Dumnezeu, similar nu înseamnă egal, înseamnă că structura fundamentală a persoanei lor este inteligența și liberul arbitru. Deci sunt oameni care vorbesc, cu Dumnezeu nu pot vorbi, vorbesc cu noi. Scoate acest gând din capul tău: nu au gura sau limba, este ridicol să spui că vorbesc. Când vei fi fără trup vei vorbi și tu. Ceea ce satanul îți spune cu gândurile lui este perceput de mintea ta, trebuie să înveți să distingi vocea diavolului de a ta, altfel vei crede că acestea sunt reflecțiile tale personale. Există un singur criteriu pentru a distinge: meditația avută în vedere și pusă în practică te face să compari gândurile tale cu adevărul cuvântului lui Dumnezeu, când vezi că acestea nu corespund, înțelegi imediat că Satana îți vorbește. Când acceptați o considerație asupra oportunității de a face un păcat, satanul aprinde impulsul pasiunii corespunzătoare răului pe care doriți să îl faceți, pasiunea arde, voința voastră vrea să parcurgă tot drumul prin care nu puteți renunța, este nevoie de multă rugăciune și un efort mare de renunțare, dar asta nu sunt sigur că se va întâmpla. Odată ce s-a spus: sunt în joc și trebuie să continui să dansez. Când diavolul îți vorbește te face să vezi păcatul ca pe un lucru plăcut și convenabil, când începi să gândești, să discuți și să lenevești, propunerea lui de a lua măsuri devine din ce în ce mai concretă și mai atractivă. Diavolul îți sugerează gânduri de aversiune, de poftă, de ură, de răzbunare și de toate lucrurile pe care le știi mai bine decât mine. Când începi să zăbovești, intri în ispită, acesta ar putea fi sensul autentic al Tatălui nostru: nu ne conduce în ispită, adică ajută-ne să nu intrăm în ispită, ci eliberează-ne de rău, de răutatea pe care Satana ne-o dă. Dacă te rogi și trăiești o viață creștină autentică, vei experimenta ajutorul lui Dumnezeu despre care vorbește Tatăl nostru. Cu cât viața de credință devine mai fragilă, cu atât ești mai fragil în confruntarea cu ispita. „Dumnezeu nu ne permite niciodată să fim ispitiți deasupra puterii noastre”, forțele nu reușesc atunci când renunțăm la mijloacele vieții spirituale pe care ni le dă Dumnezeu prin sacramente și prin cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care mulți nu cred în castitatea matrimonială și nici nu cred în celibatul preoților și sufletelor consacrate. Oricine își neglijează viața creștină este inexorabil copleșit de ispită, dacă înainte de a avea credință se gândesc: Dumnezeu a creat natura umană în acest fel, nu este posibil ca el să mă trimită în iad, pentru că fac ceea ce natura mea necesită, până la urmă nu este posibil să nu o face, numai cel care se angajează să asculte de Evanghelie este mântuit.