Înțelegerea versiunii catolice a celor zece porunci

Cele Zece Porunci sunt sinteza legii morale, dată chiar de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. La cincizeci de zile după ce israeliții au plecat din sclavia lor din Egipt și și-au început exodul în Țara Făgăduinței, Dumnezeu l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui Sinai, unde au fost tăbărați israeliții. Acolo, în mijlocul unui nor din care au ieșit tunete și fulgere, pe care israeliții de la baza muntelui l-au putut vedea, Dumnezeu l-a instruit pe Moise despre legea morală și a dezvăluit cele Zece Porunci, cunoscute și sub numele de Decalog.

În timp ce textul celor Zece Porunci face parte din revelația iudeo-creștină, lecțiile morale cuprinse în Cele Zece Porunci sunt universale și identificabile prin rațiune. Din acest motiv, cele Zece Porunci au fost recunoscute de culturile non-evreiești și necreștine ca reprezentând principiile de bază ale vieții morale, de exemplu recunoașterea faptului că lucruri precum crima, furtul și adulterul sunt greșite și că respectul față de părinți și de alții în autoritate sunt necesare. Când o persoană încalcă cele Zece Porunci, societatea în ansamblu suferă.

Există două versiuni ale celor Zece Porunci. În timp ce ambii urmează textul din Exodul 20: 1-17, ei împart textul în mod diferit în scopuri de numerotare. Următoarea versiune este cea folosită de catolici, ortodocși și luterani; cealaltă versiune este folosită de creștinii din confesiile calviniste și anabaptiste. În versiunea necatolică, textul primei porunci raportat aici este împărțit în două; primele două propoziții se numesc Prima Poruncă și a doua două propoziții se numesc Porunca a doua. Restul poruncilor sunt renumerotate în consecință, iar cele nouă și zecea porunci date aici sunt combinate pentru a forma cea de-a zecea poruncă a versiunii necatolice.

01

Prima poruncă
Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Nu vei avea zei ciudati in fata mea. Nu vă veți face un lucru sculptat, nici asemănarea cu nimic din cerurile de deasupra sau pământul de jos și nici lucrurile care se află în apele de sub pământ. Nu le veți închina sau nu le veți sluji.
Prima Poruncă ne amintește că există un singur Dumnezeu și că închinarea și onoarea îi aparțin numai Lui. „Zeii ciudați” se referă, în primul rând, la idoli, care sunt zei falși; de exemplu, israeliții au creat un idol al unui vițel de aur (un „lucru sculptat”), pe care l-au venerat ca un zeu așteptând ca Moise să se întoarcă de pe Muntele Sinai cu cele Zece Porunci.

Dar „zeii ciudați” au și un sens mai larg. Ne închinăm zeilor ciudați atunci când punem ceva în viața noastră înaintea lui Dumnezeu, fie că este vorba de o persoană, fie de bani, fie de distracție, sau de onoare și glorie personală. Toate lucrurile bune vin de la Dumnezeu; totuși, dacă ajungem să iubim sau să dorim aceste lucruri în sine, și nu pentru că sunt daruri de la Dumnezeu care ne pot ajuta să ne conducă la Dumnezeu, le punem pe Dumnezeu.

02
A doua poruncă
Nu lua numele Domnului Dumnezeului tău degeaba.
Există două moduri principale prin care putem lua în zadar numele Domnului: în primul rând, folosindu-l într-un blestem sau într-un mod ireverențiu, ca într-o glumă; și în al doilea rând, folosindu-l într-un jurământ sau o promisiune pe care nu intenționăm să o respectăm. Oricum ar fi, nu îi arătăm lui Dumnezeu respectul și onoarea pe care le merită.

03
A treia poruncă
Amintiți-vă că păstrați ziua Sabatului sfântă.
În legea antică, ziua Sabatului era a șaptea zi a săptămânii, ziua în care Dumnezeu s-a odihnit după ce a creat lumea și tot ce este în ea. Pentru creștinii aflați sub noua lege, duminica - ziua în care a înviat Iisus Hristos din morți și Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Sfintei Fecioare Maria și a Apostolilor la Rusalii - este noua zi de odihnă.

Păstrăm Duminica Sfântă lăsând-o deoparte pentru a ne închina lui Dumnezeu și evitând orice lucrare inutilă. La fel facem și în Zilele Sfinte ale Obligației, care au același statut în Biserica Catolică ca duminicile.

04
A patra poruncă
Cinstește-ți tatăl și mama.
Ne onorăm tatăl și mama tratându-i cu respectul și dragostea care li se datorează. Ar trebui să le ascultăm în toate lucrurile, atâta timp cât ceea ce ne spun ei să facem este moral. Avem datoria să-i îngrijim în ultimii ani, deoarece ei au avut grijă de noi când eram mai tineri.

A Patra Poruncă se extinde dincolo de părinții noștri la toți cei care au autoritate legitimă asupra noastră, precum profesori, pastori, oficiali guvernamentali și angajatori. Deși este posibil să nu-i iubim în același mod în care îi iubim pe părinții noștri, suntem totuși obligați să îi onorăm și să-i respectăm.

05
A cincea poruncă
Nu ucide.
A cincea poruncă interzice orice ucidere ilegală a ființelor umane. Uciderea este legală în anumite circumstanțe, cum ar fi autoapărarea, urmărirea unui război corect și aplicarea pedepsei cu moartea de către autoritatea legală ca răspuns la o infracțiune foarte gravă. Crima - luarea vieții umane nevinovate - nu este niciodată legală și nici suicidul, luarea vieții cuiva.

La fel ca porunca a patra, sfera poruncii a cincea este mai largă decât ar putea părea inițial. Este interzis să provocați rău deliberat altora, fie într-un trup, fie într-un suflet, chiar dacă o astfel de pagubă nu provoacă moarte fizică sau distrugerea vieții sufletului prin conducerea acestuia la păcatul de moarte. Primirea furiei sau a urii împotriva celorlalți este, de asemenea, o încălcare a Poruncii a cincea.

06
A șasea poruncă
Nu comite adulter.
Ca și în poruncile a patra și a cincea, porunca a șasea se extinde dincolo de sensul strict al cuvântului adulter. În timp ce această poruncă interzice relațiile sexuale cu soția sau soțul altuia (sau cu o altă femeie sau bărbat, dacă sunteți căsătorit), ea ne cere, de asemenea, să evităm orice impuritate și imodestie, fie ea fizică sau spirituală.

Sau, pentru a o privi din direcția opusă, această poruncă necesită să fim casti, adică să înfrânăm toate dorințele sexuale sau nemiloase care cad din locul lor potrivit în cadrul căsătoriei. Aceasta include citirea sau vizionarea de materiale nemodificate, cum ar fi pornografia, sau angajarea în activități sexuale solitare, cum ar fi masturbarea.

07
Porunca a șaptea
Nu fura.
Furtul ia multe forme, inclusiv multe lucruri pe care în mod normal nu le considerăm furt. A șaptea poruncă, într-un sens larg, ne cere să acționăm drept față de ceilalți. Iar dreptatea înseamnă a da fiecărei persoane datoria sa.

Deci, de exemplu, dacă împrumutăm ceva, trebuie să-l rambursăm și dacă angajăm pe cineva să facă o treabă și să o facă, trebuie să le plătim ceea ce le-am spus că vom face. Dacă cineva se oferă să ne vândă un articol valoros la un preț foarte mic, trebuie să ne asigurăm că știu că articolul este valoros; iar dacă o face, trebuie să ne gândim dacă articolul poate să nu fie al său de vândut. Chiar și acțiunile aparent inofensive, cum ar fi înșelăciunea la jocuri, sunt o formă de furt deoarece luăm ceva - victorie, oricât de stupid sau nesemnificativ ar părea - de la altcineva.

08
Porunca a opta
Nu vei depune mărturie falsă împotriva aproapelui tău.
Porunca a opta o urmează pe a șaptea nu numai ca număr, ci și logic. „A depune mărturii false” înseamnă a minți și, atunci când mințim despre cineva, îi deteriorăm onoarea și reputația. Este, într-un anumit sens, o formă de furt care ia ceva de la persoana despre care mintim: numele ei bun. Această minciună este cunoscută sub numele de calomnie.

Dar implicațiile poruncii a opta merg și mai departe. Când ne gândim rău la cineva fără a avea un anumit motiv pentru a face acest lucru, ne angajăm la o judecată neprevăzută. Nu îi oferim acelei persoane datoria, ceea ce este avantajul îndoielii. Atunci când ne angajăm în bârfe sau amețeli, nu îi oferim persoanei despre care vorbim șansa de a se apăra. Chiar dacă ceea ce spunem despre ea este adevărat, s-ar putea să ne angajăm în deduceri, adică să spunem păcatele altcuiva cuiva care nu are dreptul să cunoască aceste păcate.

09
A noua poruncă
Nu râvni pe soția vecinului tău
O explicație a poruncii a noua
Fostul președinte Jimmy Carter a spus odată că „a râvnit în inima sa”, reamintind cuvintele lui Isus din Matei 5:28: „toți cei care privesc o femeie pofticioasă au comis deja adulter cu ea în inima sa”. A-și dori soțul sau soția unei alte persoane înseamnă a avea gânduri necurate despre acel bărbat sau femeie. Chiar dacă cineva nu acționează după astfel de gânduri, ci doar le consideră din propria plăcere privată, aceasta este o încălcare a Porții a Noua. Dacă astfel de gânduri vin la tine neintenționat și încerci să le scoți din cap, totuși, acesta nu este un păcat.

A Noua Poruncă poate fi privită ca o prelungire a celei de-a șasea. Acolo unde accentul din a șasea poruncă se pune pe activitatea fizică, accentul din a noua poruncă este pe dorința spirituală.

10
Porunca a zecea
Nu doriți bunurile aproapelui.
Așa cum a noua poruncă se extinde pe a șasea, porunca a zecea este o prelungire a interzicerii furtului celei de-a șaptea porunci. A dori proprietatea altcuiva înseamnă a dori să ia acea proprietate fără justă cauză. Acest lucru poate lua și forma invidiei, de a te convinge că o altă persoană nu merită ceea ce are, mai ales dacă nu ai elementul dorit în cauză.

Mai general, a zecea poruncă înseamnă că ar trebui să fim fericiți cu ceea ce avem și fericiți pentru ceilalți care au proprietăți proprii.