Împărtășirea sfinților: pământ, cer și purgatoriu

Acum hai să ne îndreptăm privirea spre cer! Dar pentru a face acest lucru, trebuie să privim și spre realitatea Iadului și a Purgatoriului. Toate aceste realități ne oferă o imagine completă a planului perfect al lui Dumnezeu cu privire la mila și dreptatea Lui.

Să începem cu ce înseamnă să fiți sfinți și să ne concentrăm în special pe Împărtășirea Sfinților. Într-un mod real, acest capitol merge mână în mână cu cel precedent despre Biserică. Împărtășirea Sfinților conține întreaga Biserică. Deci, de fapt, acest capitol ar putea fi de fapt încorporat în precedent. Dar noi îl oferim ca un nou capitol pur și simplu ca o modalitate de a distinge această mare comuniune a tuturor credincioșilor de Biserică doar pe Pământ. Pentru a înțelege comuniunea Sfinților, trebuie să privim și rolul central al Fericitei noastre Mame ca regină a tuturor sfinților.

Împărtășirea sfinților: pământ, cer și purgatoriu
Care este comuniunea sfinților? Pe bună dreptate, se referă la trei grupuri de oameni:

1) Cei de pe Pământ: militantul Bisericii;

2) Sfinții din cer: biserica triumfătoare;

3) Sufletele Purgatorului: suferința Bisericii.

Obiectivul unic al acestei secțiuni este aspectul „comuniunii”. Suntem chemați să fim în uniune cu fiecare membru al lui Hristos. Există o legătură spirituală reciprocă în măsura în care toată lumea este unită individual cu Hristos. Să începem cu cei de pe Pământ (militantul Bisericii) ca o continuare a capitolului anterior despre Biserică.

Militantul Bisericii: Ceea ce determină unitatea noastră mai mult decât orice, este faptul simplu, dar profund, că suntem una cu Hristos. După cum am explicat în ultimul capitol, această unire cu Hristos are loc la diferite niveluri și în diferite moduri. Dar, în cele din urmă, fiecare persoană care este într-un fel în harul lui Dumnezeu este parte a Trupului Său, a Bisericii. Aceasta creează o unire profundă nu numai cu Hristos, ci și unul cu celălalt.

Vedem că această comuniune comună se manifestă în diferite moduri:

- Credința: credința noastră împărtășită ne face una.

- Taine: fiecare dintre noi este hrănit de aceste daruri prețioase ale prezenței lui Dumnezeu în lumea noastră.

- Charisma: fiecărei persoane i se încredințează cadouri unice care vor fi folosite pentru construirea celorlalți membri ai Bisericii.

- Bunuri comune: Biserica timpurie și-a împărtășit bunurile. În calitate de membri astăzi, vedem nevoia de caritate constantă și generozitate cu bunurile cu care am fost binecuvântați. Trebuie să le folosim mai întâi pentru binele Bisericii.

- Caritate: pe lângă împărtășirea lucrurilor materiale, împărtășim mai ales dragostea noastră. Aceasta este caritate și are ca efect unirea noastră.

Ca membri ai Bisericii de pe Pământ, prin urmare, suntem automat uniți unul de celălalt. Această comuniune dintre ei merge în inima cine suntem. Am fost făcuți pentru unitate și experimentăm rodul bun al realizării umane atunci când experimentăm și împărtășim unitatea.

Biserica triumfătoare: cei care ne-au precedat și acum împărtășesc gloriile Cerului, în viziunea Fericită, nu au dispărut. Desigur, nu îi vedem și nu îi putem auzi neapărat să ne vorbească în modul fizic pe care l-au făcut pe Pământ. Dar nu au plecat deloc. Sfânta Tereza de Lisieux a spus cel mai bine când a spus: „Vreau să-mi petrec paradisul făcând bine pe Pământ”.

Sfinții din cer sunt în deplină unire cu Dumnezeu și formează comuniunea sfinților din cer, Biserica triumfătoare! Important este de remarcat, însă, este că, deși se bucură de veșnica lor recompensă, încă sunt foarte îngrijorați de noi.

Sfinților din cer li se încredințează sarcina importantă de mijlocire. Desigur, Dumnezeu știe deja toate nevoile noastre și ne-ar putea cere să mergem direct la el în rugăciunile noastre. Dar adevărul este că Dumnezeu vrea să folosească mijlocirea și, prin urmare, medierea sfinților în viața noastră. El le folosește pentru a ne aduce rugăciunile noastre la El și, în schimb, pentru a ne aduce harul Său. Aceștia devin mijloci puternici pentru noi și participanți la acțiunea divină a lui Dumnezeu în lume.

Pentru că așa este? Din nou, de ce nu alege Dumnezeu să se ocupe direct cu noi, decât să treacă prin intermediari? Pentru că Dumnezeu dorește ca toți să împărtășim fapta sa bună și să participăm la planul său divin. Ar fi ca un tată care cumpără un soarelui frumos colier. El îi arată copiilor săi mici și sunt încântați de acest cadou. Mama intră și tata le cere copiilor să-i aducă cadoul. Acum cadoul este de la soțul ei, dar cel mai probabil își va mulțumi copiii mai întâi pentru participarea lor la oferirea acestui cadou. Tatăl a dorit ca copiii să facă parte din acest cadou, iar mama a vrut să îi facă pe copii să facă parte din întâmpinarea și recunoștința sa. Deci este cu Dumnezeu! Dumnezeu vrea ca sfinții să participe la distribuirea multiplelor sale daruri. Iar acest act îi umple inima de bucurie!

Sfinții ne oferă și un model de sfințenie. Caritatea pe care au trăit-o pe Pământ trăiește. Mărturia dragostei și sacrificiului lor nu a fost doar un act unic în istorie. Mai degrabă, caritatea lor este o realitate vie și continuă să aibă un efect pentru bine. Prin urmare, caritatea și mărturia sfinților supraviețuiesc și ne influențează viața. Această caritate în viața lor creează o legătură cu noi, o comuniune. Ne permite să îi iubim, să îi admirăm și să vrem să le urmăm exemplul. Acesta este, combinat cu mijlocirea lor continuă, care stabilește o legătură puternică de dragoste și unire cu noi.

Suferința bisericii: purgatorul este o doctrină adesea înțeleasă greșit de biserica noastră. Ce este purgatoriu? Este locul unde mergem să fim pedepsiți pentru păcatele noastre? Este felul lui Dumnezeu de a ne „întoarce la noi” pentru greșeala pe care am făcut-o? Este rezultatul mâniei lui Dumnezeu? Niciuna dintre aceste întrebări nu răspunde cu adevărat la întrebarea Purgator. Purgatorul nu este altceva decât iubirea arzătoare și purificatoare a lui Dumnezeu în viața noastră!

Când cineva moare prin harul lui Dumnezeu, cel mai probabil nu este 100% convertit și perfect în toate felurile. Chiar și cel mai mare dintre sfinți ar fi lăsat imperfecțiuni în viața lor. Purificarea nu este altceva decât purificarea finală a tuturor atașamentului rămas față de păcat în viața noastră. Prin analogie, imaginați-vă că aveți o cană de apă pură 100%, H 2 O. pură. Această cupă va reprezenta Cerul. Acum imaginați-vă că doriți să adăugați acea cană de apă, dar tot ce aveți este o apă pură de 99%. Aceasta va reprezenta persoana sfântă care moare cu doar câteva ușoare atașamente față de păcat. Dacă adăugați acea apă în ceașcă, atunci ceașca va avea cel puțin unele impurități în apă, deoarece se amestecă împreună. Problema este că Cerul (ceașca H 100O originală 2%) nu poate conține impurități. Cerul, în acest caz, nu poate avea nici măcar cea mai mică atașament de păcat în ea. Prin urmare, dacă această nouă apă (99% apă pură) trebuie adăugată în ceașcă, ea trebuie mai întâi purificată și din ultima 1% a impurităților (atașamente la păcat). Acest lucru se realizează în mod ideal în timp ce suntem pe Pământ. Acesta este procesul de a deveni sfinți. Dar dacă murim cu orice atașament, atunci spunem pur și simplu că procesul de intrare în viziunea finală și deplină a lui Dumnezeu în ceruri ne va curăța de orice atașament rămas față de păcat. Toată lumea poate fi deja iertată, dar este posibil să nu ne despărțim complet de păcatele care au fost iertate. Purgatorul este procesul, după moarte, de a arde ultima dintre atașamentele noastre, astfel încât să putem intra în Cer 100% liber de tot ce are legătură cu păcatul. De exemplu, dacă

Cum se întâmplă? Nu știm. Știm doar că așa face. Dar știm și că este rezultatul iubirii nemărginite a lui Dumnezeu care ne eliberează de aceste atașamente. Este dureros? Mai probabil. Dar este dureros, în sensul că a da drumul la orice atașament dezordonat este dureros. Este dificil să rupi un obicei prost. Este chiar dureros în acest proces. Însă rezultatul final al adevăratei libertăți merită orice durere pe care am putea să o experimentăm. Deci da, Purgatoriul este dureros. Dar este un fel de durere dulce de care avem nevoie și produce rezultatul final al unei persoane 100% în unire cu Dumnezeu.

Acum, din moment ce vorbim despre Împărtășirea Sfinților, dorim, de asemenea, să ne asigurăm că înțelegem că cei care trec prin această purificare finală sunt încă în comuniune cu Dumnezeu, cu acei membri ai Bisericii de pe Pământ și cu cei din Rai. De exemplu, suntem chemați să ne rugăm pentru cei din Purgator. Rugăciunile noastre sunt eficiente. Dumnezeu folosește acele rugăciuni, care sunt acte ale iubirii noastre, ca instrumente ale harului Său purificator. Ne permite și ne invită să participăm la purificarea lor finală cu rugăciunile și sacrificiile noastre. Acest lucru creează o legătură de unire cu ei. Și fără îndoială, sfinții din ceruri oferă în special rugăciuni pentru cei care în această purificare finală așteaptă comuniunea deplină cu ei în Paradis.