Ce spune Biblia despre post

Postul și postul par să meargă mână în mână în mod natural în unele biserici creștine, în timp ce altele consideră această formă de lepădare de sine ca pe o chestiune personală și privată.

Este ușor să găsiți exemple de post atât în ​​Vechiul, cât și în Noul Testament. În vremurile Vechiului Testament, postul era observat pentru a exprima durerea. Începând cu Noul Testament, postul a căpătat un alt sens ca mod de a se concentra asupra lui Dumnezeu și rugăciune.

Un astfel de focus a fost intenția lui Isus Hristos în timpul postului său de 40 de zile în pustiu (Matei 4:1-2). În pregătirea pentru slujirea sa publică, Isus și-a intensificat rugăciunea cu adăugarea de post.

Multe biserici creștine de astăzi asociază Postul cu Moise „40 de zile pe munte cu Dumnezeu, călătoria de 40 de ani a israeliților în pustie și perioada de 40 de zile a postului și ispitei lui Hristos. Postul Mare este un timp de autoexaminare sumbră și de penitență în pregătirea Paștelui.

Postul Postului Mare în Biserica Catolică
Biserica Romano-Catolică are o tradiție îndelungată de post pentru Postul Mare. Spre deosebire de majoritatea altor biserici creștine, Biserica Catolică are reglementări specifice pentru membrii săi în ceea ce privește postul Postului Mare.

Catolicii nu postesc numai în Miercurea Cenușii și Vinerea Mare, dar se abțin și de la carne în acele zile și în fiecare vineri din Postul Mare. Postul, însă, nu înseamnă refuzul complet al hranei.

În zilele de post, catolicii pot avea o masă completă și două mese mai mici care, împreună, nu constituie o masă completă. Copiii mici, bătrânii și persoanele a căror sănătate ar fi compromisă sunt scutite de reglementările postului.

Postul este asociat cu rugăciunea și milostenia ca discipline spirituale pentru a îndepărta atașamentul unei persoane de lume și pentru a-l concentra asupra lui Dumnezeu și a jertfei lui Hristos pe cruce.

Postul pentru Postul Mare în Biserica Ortodoxă Răsăriteană
Biserica Ortodoxă Răsăriteană impune cele mai stricte reguli pentru postul Postului Mare. Carnea și alte produse de origine animală sunt interzise cu o săptămână înainte de Postul Mare. În a doua săptămână a Postului Mare se mănâncă doar două mese complete, miercurea și vineri, deși mulți mireni nu respectă regulile în întregime. În zilele lucrătoare din Postul Mare, membrii sunt rugați să evite carnea, produsele din carne, peștele, ouăle, produsele lactate, vinul și uleiul. În Vinerea Mare, membrii sunt sfătuiți să nu mănânce deloc.

Postul și postul în bisericile protestante
Majoritatea bisericilor protestante nu au reglementări cu privire la post și post. În timpul Reformei, multe practici care ar fi putut fi considerate „fapte” au fost eliminate de reformatorii Martin Luther și Ioan Calvin, pentru a nu deruta credincioșii cărora li s-a învățat mântuirea numai prin har.

În Biserica Episcopală, membrii sunt încurajați să postească în Miercurea Cenușii și Vinerea Mare. Postul trebuie combinat și cu rugăciunea și milostenia.

Biserica Presbiteriană face postul voluntar. Scopul ei este să dezvolte dependența de Dumnezeu, să-l pregătească pe credincios să facă față ispitei și să caute înțelepciunea și îndrumarea lui Dumnezeu.

Biserica Metodistă nu are linii directoare oficiale cu privire la post, dar îl încurajează ca o chestiune privată. John Wesley, unul dintre fondatorii metodismului, a postit de două ori pe săptămână. Postul sau abținerea de la activități precum vizionarea la televizor, consumul de alimente preferate sau hobby-uri sunt, de asemenea, încurajate în timpul Postului Mare.

Biserica Baptistă încurajează postul ca o modalitate de a se apropia de Dumnezeu, dar îl consideră o chestiune privată și nu are zile stabilite în care membrii ar trebui să postească.

Adunările lui Dumnezeu consideră postul ca o practică importantă, dar pur voluntară și privată. Biserica subliniază că nu produce merit sau favoare de la Dumnezeu, dar este o modalitate de a spori concentrarea și de a obține stăpânire de sine.

Biserica Luterană încurajează postul, dar nu cere membrilor săi să posteze în timpul Postului Mare. Mărturisirea Augusta spune:

„Nu condamnăm postul în sine, ci tradițiile care prescriu anumite zile și anumite cărnuri, cu pericolul conștiinței, de parcă o astfel de muncă ar fi un serviciu necesar”.