Credințe de bază și principii ale budismului

Budismul este o religie bazată pe învățăturile lui Siddhartha Gautama, născut în secolul al V-lea î.Hr. în ceea ce este acum Nepalul și nordul Indiei. El a fost numit „Buddha”, care înseamnă „trezit”, după ce a experimentat o profundă realizare a naturii vieții, a morții și a existenței. În engleză s-a spus că Buddha a fost luminat, deși în sanscrită este „bodhi” sau „trezit”.

Pentru restul vieții sale, Buddha a călătorit și a predat. Cu toate acestea, el nu i-a învățat pe oameni ce realizase atunci când a luminat. În schimb, i-a învățat pe oameni cum să facă iluminarea pentru ei înșiși. El a învățat că trezirea vine prin experiența voastră directă, nu prin credințe și dogme.

La momentul morții sale, budismul era o sectă relativ minoră, cu impact redus în India. Dar în secolul al III-lea î.Hr., împăratul Indiei a făcut din budism religia de stat a țării.

Budismul s-a răspândit apoi în toată Asia pentru a deveni una dintre religiile dominante ale continentului. Estimările numărului de budiști din lume variază astăzi, parțial pentru că mulți asiatici observă mai multe religii și parțial pentru că este dificil de știut câți oameni practică budismul în națiuni comuniste precum China. Cea mai comună estimare este de 350 de milioane, făcând din budism al patrulea ca mărime dintre religiile lumii.

Budismul este distinct diferit de celelalte religii
Budismul este atât de diferit de alte religii încât unii oameni se întreabă dacă este o religie. De exemplu, focalizarea centrală a majorității religiilor este una sau mai multe. Dar budismul nu este teist. Buddha a învățat că credința în zei nu a fost de ajutor celor care au căutat să realizeze iluminarea.

Majoritatea religiilor sunt definite de credințele lor. Dar în budism, simplul lucru de a crede în doctrine nu este rostul. Buddha a spus că doctrinele nu trebuie acceptate doar pentru că sunt în scripturi sau sunt predate de preoți.

În loc să învețe să memoreze și să creadă doctrine, Buddha a învățat cum să realizezi adevărul pentru tine. Budismul se concentrează mai degrabă pe practică decât pe credință. Principala schemă a practicii budiste este Calea Opt.

Învățături de bază
În ciuda accentului pus pe ancheta liberă, budismul ar putea fi cel mai bine înțeles ca o disciplină solicitantă și disciplină în acest sens. Și, deși învățăturile budiste nu trebuie acceptate pe baza credinței oarbe, înțelegerea a ceea ce a predat Buddha este o parte importantă a acestei discipline.

Fundamentul budismului sunt cele patru adevăruri nobile:

Adevărul suferinței („dukkha”)
Adevărul cauzei suferinței („samudaya”)
Adevărul sfârșitului suferinței („nirhodha”)
Adevărul căii care ne eliberează de suferință („magga”)

De la sine, adevărurile nu par prea multe. Dar sub adevăruri se află nenumărate straturi de învățături despre natura existenței, sinele, viața și moartea, ca să nu mai vorbim de suferință. Ideea nu este pur și simplu să „crezi” în învățături, ci să le explorezi, să le înțelegi și să le provoci cu propria ta experiență. Procesul de explorare, înțelegere, verificare și realizare este cel care definește budismul.

Mai multe școli de budism
Acum aproximativ 2000 de ani budismul era împărțit în două școli mari: Theravada și Mahayana. Timp de secole, Theravada a fost forma dominantă a budismului în Sri Lanka, Thailanda, Cambodgia, Birmania (Myanmar) și Laos. Mahayana este dominantă în China, Japonia, Taiwan, Tibet, Nepal, Mongolia, Coreea și Vietnam. În ultimii ani, Mahayana a câștigat și mulți adepți în India. Mahayana este împărțită în mai multe școli secundare, cum ar fi pământul pur și budismul Theravada.

Budismul Vajrayana, care este în primul rând asociat cu budismul tibetan, este uneori descris ca a treia școală majoră. Cu toate acestea, toate școlile Vajrayana fac, de asemenea, parte din Mahayana.

Cele două școli diferă în principal prin înțelegerea unei doctrine numite „anatman” sau „anatta”. Conform acestei doctrine, nu există „eu” în sensul unei ființe permanente, integrale, autonome în cadrul unei existențe individuale. Anatman este o învățătură dificil de înțeles, dar înțelegând că este esențial să dai sens budismului.

Practic, Theravada crede că anatman înseamnă că egoul sau personalitatea unui individ este o iluzie. Odată eliberat de această iluzie, individul se poate bucura de fericirea Nirvanei. Mahayana îl împinge pe anatman mai departe. În Mahayana, toate fenomenele sunt lipsite de identitate intrinsecă și iau identitatea doar în raport cu alte fenomene. Nu există nici realitate, nici irealitate, ci doar relativitate. Învățătura Mahayana se numește „shunyata” sau „vid”.

Înțelepciune, compasiune, etică
Se spune că înțelepciunea și compasiunea sunt cei doi ochi ai budismului. Înțelepciunea, în special în budismul Mahayana, se referă la realizarea unui anatman sau shunyata. Există două cuvinte traduse ca „compasiune”: „metta și„ karuna ”. Metta este o bunăvoință față de toate ființele, fără discriminare, lipsită de atașament egoist. Karuna se referă la simpatia activă și afecțiunea dulce, la dorința de a îndura durerea altora și poate la milă. Cei care au perfecționat aceste virtuți vor răspunde corect tuturor circumstanțelor, conform doctrinei budiste.

Concepții greșite despre budism
Există două lucruri pe care majoritatea oamenilor cred că le știu despre budism: că budiștii cred în reîncarnare și că toți budiștii sunt vegetarieni. Cu toate acestea, aceste două afirmații nu sunt adevărate. Învățăturile budiste despre renaștere sunt foarte diferite de ceea ce majoritatea oamenilor numesc „reîncarnare”. Și, deși vegetarianismul este încurajat, în multe secte este considerat o alegere personală, nu o cerință.