Hristos Pontif este îndemnul nostru

O dată pe an, marele preot, lăsând oamenii afară, intră în locul unde se află scaunul milostiv cu heruvimii pe el. Intră în locul unde se află Chivotul Legământului și altarul tămâiei. Acolo nimeni nu are voie să intre decât Pontiful.
Acum, dacă consider că adevăratul meu Pontif, Domnul Iisus Hristos, trăind în trup, pe tot parcursul „anului a fost cu oamenii, acel„ an, despre care el însuși spune: Domnul m-a trimis să predic vestea cea bună săracilor , pentru a promulga un an de har de la Domnul și ziua iertării (cf. Lc 4, 18-19) Observ că o singură dată în acest an, adică în ziua ispășirii, intră în sfânta sfintelor , ceea ce înseamnă că, după ce și-a îndeplinit sarcina, intră în cer și se pune în fața Tatălui pentru a-l face favorabil omenirii și pentru a se ruga pentru toți cei care cred în el.
Cunoscând această îndemn cu care îl face pe Tatăl binevoitor față de oameni, apostolul Ioan spune: Acestea spun, copiii mei, pentru că noi nu păcătuim. Dar chiar dacă am căzut în păcat, avem un avocat alături de Tatăl, dreptul Iisus Hristos, și El însuși este propulsorul păcatelor noastre (cf. 1 In 2).
Dar Pavel își amintește și această îndemnare atunci când spune despre Hristos: Dumnezeu l-a așezat drept îndemn în sângele său prin credință (cf. Romani 3:25). Prin urmare, ziua de ispășire va dura pentru noi până când lumea se va sfârși.
Cuvântul divin spune: Și el va pune tămâie pe foc înaintea Domnului și fumul tămâiei va acoperi scaunul milostiv care este deasupra chivotului legământului și nu va muri și va lua din sânge a vițelului și cu degetul îl va întinde pe scaunul milostiv din partea estică (cf. Lv 16, 12-14).
El i-a învățat pe vechii evrei cum să sărbătorească ritul de ispășire pentru oameni, care i s-a făcut lui Dumnezeu. Dar voi, care ați venit de la adevăratul Pontif, de la Hristos, care cu sângele său v-a făcut Dumnezeu propice și v-a împăcat cu Tatăl, nu ați făcut-o opriți-vă la sângele cărnii, dar învățați să cunoașteți sângele Cuvântului și ascultați pe cel ce vă spune: „Acesta este sângele meu al legământului, vărsat pentru mulți pentru iertarea păcatelor” (Mt 26: 28).
Nu vi se pare o prostie că este împrăștiat pe partea de est. Împăcarea a venit la tine dinspre răsărit. De fapt, de acolo este personajul care poartă numele Orientului și care a devenit mediatorul lui Dumnezeu și al oamenilor. Prin urmare, sunteți invitați pentru aceasta să priviți întotdeauna spre răsărit, de unde răsare soarele dreptății pentru voi, de unde lumina izvorăște întotdeauna pentru voi, astfel încât să nu trebuie să mergeți niciodată în întuneric și nici ultima zi să vă surprindă în întuneric. Pentru ca noaptea și întunericul ignoranței să nu se strecoare asupra ta; astfel încât să vă găsiți întotdeauna în lumina cunoașterii și în ziua luminoasă a credinței și să obțineți întotdeauna lumina carității și a păcii.