Devotarea către Isus: marea promisiune a inimii sacre

Care este Marea Promisiune?

Este o promisiune extraordinară și foarte specială a Inimii Sacre a lui Isus cu care ne asigură harul foarte important al morții în harul lui Dumnezeu, deci mântuirea veșnică.

Iată cuvintele precise cu care Isus a manifestat Marea Promisiune Sfintei Margareta Maria Alacoque:

«Îți FĂGĂDUESC, ÎN EXCESUL DE AMINTIREA MISĂ A INIMII MEI, că IUBIREA OMNIPOTENTĂ A MEA VA ACORDA GRACIA PENITENȚEI FINALE TUTUROR CELOR CARE VOR COMUNICA ÎN PRIMA VINERI A LUNII, PENTRU NOI LUNI ÎNTR-UN MOD. NU VOR MURI ÎN DISCURĂȚIA MEA, NICI FĂRĂ A NU FI PRIMIT SFÂNȚILE SACRAMENTE ȘI ÎN ACELE ULTIMELE MOMENTE INIMA MEA ÎL ​​VA DĂ UN AZIL SIGUR ».

La promessa

Ce promite Isus? El promite coincidența ultimului moment al vieții pământești cu starea de har, prin care unul este veșnic salvat în Paradis. Isus își explică promisiunea cu cuvintele: „nu vor muri în nenorocirea mea și nici fără să fi primit Sfintele Taine și în ultimele momente, Inima Mea va fi un refugiu sigur pentru ei”.
Cuvintele „și fără să fi primit Sfintele Taine” sunt o securitate împotriva morții subite? Adică, cine s-a descurcat bine în primele nouă vineri, va fi sigur că nu va muri fără să mărturisească mai întâi, după ce a primit Viaticum și Ungerea bolnavilor?
Teologi importanți, comentatori ai Marii Promisiuni, răspund că acest lucru nu este promis în formă absolută, deoarece:
1) care, în momentul morții, se află deja în harul lui Dumnezeu, în el însuși nu are nevoie de sacramente pentru a se salva pe sine în veci;
2) care în schimb, în ​​ultimele momente ale vieții sale, se regăsește în nenorocirea lui Dumnezeu, adică în păcatul muritor, în mod obișnuit, pentru a se recupera în harul lui Dumnezeu, are nevoie cel puțin de Taina Mărturisirii. Dar în caz de imposibilitate de a mărturisi; sau în caz de moarte subită, înainte ca sufletul să se despartă de trup, Dumnezeu poate compensa primirea sacramentelor cu haruri interioare și inspirații care îl determină pe muribund să facă un act de durere desăvârșită, astfel încât să obțină iertarea păcatelor, să aibă har sfințitor și astfel să fim mântuiți veșnic. Acest lucru este bine înțeles, în cazuri excepționale, când persoana care a murit, din motive care nu îi pot controla, nu a putut mărturisi.
În schimb, ceea ce Inima lui Isus promite în mod absolut și fără restricții este faptul că niciunul dintre cei care au făcut bine în cele Nouă Vineri nu va muri în păcat muritor, acordându-i: a) dacă are dreptate, perseverență finală în starea de har; b) dacă este păcătos, iertarea fiecărui păcat muritor atât prin Mărturisire, cât și printr-un act de durere desăvârșită.
Acest lucru este suficient pentru ca Cerul să fie cu adevărat asigurat, pentru că - fără nicio excepție - iubirea Sa de inimă va servi drept refugiu sigur pentru toți în acele momente extreme.
Prin urmare, în ceasul agoniei, în ultimele momente ale vieții pământești, de care depinde eternitatea, toți demonii iadului se pot ridica și se vor dezlănțui, însă nu vor putea să prevaleze împotriva celor care au făcut bine primele Nouă Vineri cerute de Iisuse, pentru că Inima lui va fi un refugiu sigur pentru el. Moartea Lui în harul lui Dumnezeu și mântuirea lui veșnică va fi un triumf consolator al excesului de milostenie infinită și al atotputerniciei iubirii inimii Sale divine.

Conditia
Cine face o promisiune are dreptul să pună starea pe care o dorește. Ei bine, Isus, în realizarea Marii Sale Promisiuni, s-a mulțumit să pună doar această condiție: să facă comuniune în prima vineri din nouă luni consecutive.
Pentru oricine pare aproape imposibil că, cu un mijloc atât de ușor, este posibil să se obțină un har atât de extraordinar ca cel al realizării fericirii eterne a Paradisului, trebuie să ia în considerare faptul că între acest mijloc ușor și un astfel de har extraordinar, mila infinită și Atotputernicia lui Dumnezeu. Cine poate pune limite la Bunătatea și Milostivirea infinită a Preasfintei Inimi a lui Isus și să restricționeze intrarea în Paradis? Iisus este Regele Cerului și al pământului, prin urmare îi revine lui să stabilească condițiile pentru ca oamenii să-și cucerească Împărăția, Paradisul.
Cum trebuie îndeplinită condiția stabilită de Isus pentru a realiza Marea Promisiune?
Această condiție trebuie îndeplinită cu fidelitate și, prin urmare:

1) trebuie să existe nouă comuniuni și cine nu a făcut toate cele nouă nu are dreptul la Marea Promisiune;

2) Comuniunile trebuie luate în prima vineri a lunii și nu într-o altă zi a săptămânii. Nici măcar mărturisitorul nu poate schimba ziua, deoarece Biserica nu a acordat nimănui această facultate. Nici măcar bolnavii nu pot fi scutiți de respectarea acestei afecțiuni;

3) Timp de nouă luni consecutive fără întrerupere.

Cine, după ce a făcut cinci, șase, opt comuniuni, ar pleca-o apoi o lună, chiar involuntar sau pentru că a fost împiedicat sau pentru că a uitat, pentru aceasta nu ar fi făcut lipsă, dar ar fi obligat să înceapă din nou practica de la început și comuniunile deja fapte, deși sfinte și merite, nu au putut fi numărate în număr.
Practica celor nouă prime vineri poate fi începută în acea perioadă a anului care este mai confortabilă, este important să nu o întrerupeți.

4) Cele nouă comuniuni trebuie făcute în harul lui Dumnezeu, cu voința de a persevera în bine și de a trăi ca un bun creștin.

A) Este clar că, dacă cineva ar lua Împărtășania știind că se află în păcatul de moarte, nu numai că nu ar asigura Paradisul, ci, abuzând în mod atât de nevrednic de mila lui Dumnezeu, s-ar face demn de pedepse mari pentru că, în loc să cinstească Inima Isus l-ar indigna îngrozitor săvârșind un păcat foarte grav de sacrilegiu.
B) Cine a făcut aceste nouă comuniuni pentru a putea apoi să se abandoneze liber la o viață de păcate, ar demonstra cu această intenție perversă de a fi atașat de păcat și, prin urmare, comuniunile sale ar fi toate sacrilegi și, cu siguranță, nu ar putea pretinde că au asigurat Cerul.
C) Cine a început, în schimb, primele nouă vineri cu dispoziții bune, dar atunci pentru slăbiciune a ajuns să cadă într-un păcat grav, cu condiția să se pocăiască din inima sa, să recâștige harul sfințitor cu Mărturisirea sacramentală și să continue fără întrerupere cele nouă împărtășiri, va realiza Marea Promisiune.

5) În realizarea celor nouă Comuniuni este necesar să avem intenția de a le face conform intențiilor Inimii lui Isus pentru a obține Marea Sa Făgăduință, adică mântuirea eternă.

Acest lucru este foarte important deoarece, fără această intenție, făcută cel puțin la începutul exercițiului primelor vineri, nu s-ar putea spune că practica evlavioasă a fost bine îndeplinită.

Ce ar trebui spus despre cel care, după ce s-a descurcat bine în primele nouă vineri ale lunii, cu trecerea timpului a devenit rău și a trăit prost?
Răspunsul este foarte consolator. Isus, făcând Marea Făgăduință, nu i-a exclus pe niciunul dintre cei care au îndeplinit bine condițiile primelor nouă vineri. Într-adevăr, trebuie remarcat faptul că Isus, dezvăluind Marea Sa Făgăduință, nu a spus că este o trăsătură a milostivirii sale obișnuite, ci a declarat în mod expres că este un exces al milostivirii Inimii sale, adică o milă extraordinară pe care o va îndeplini odată cu atotputernicia iubirii sale. Acum aceste expresii energice și solemne ne fac să înțelegem clar și ne confirmă în speranța sigură că Inima Sa cea mai iubitoare va acorda chiar și acestor bieți rătăcitori inefabilul dar al mântuirii eterne. Că, pentru a-i converti, a fost de asemenea necesar să se facă minuni extraordinare ale harului, El va realiza acest exces de milă al iubirii sale atotputernice, dându-le harul de a se converti înainte de a muri și acordându-le iertare, el îi va mântui. Deci, cine face bine în cele nouă prime vineri, nu va muri în păcat, ci va muri în harul lui Dumnezeu și va fi cu siguranță mântuit.
Această practică pioasă ne asigură victoria asupra inamicului nostru capital: păcatul. Nu doar orice victorie, ci victoria finală și decisivă: cea de pe patul de moarte. Ce har sublim al îndurării nemărginite a lui Dumnezeu!

Această practică de Nouă Prima Vineri nu favorizează prezumția, un păcat împotriva Duhului Sfânt?
Întrebarea ar fi jenantă dacă nu ar fi fost așa:
1) pe de o parte promisiunea necondiționată a lui Isus care a vrut să ne inducă să ne încredem în El, făcându-L să fie garantul mântuirii noastre pentru meritele Inimii Sale cele mai iubitoare;
2) și pe de altă parte autoritatea Bisericii care ne invită să profităm de acest mijloc ușor pentru a ajunge la viața veșnică.
Prin urmare, nu ezităm să răspundem că nu favorizează în niciun fel prezumția de suflete bine intenționate, ci le reînvie speranța de a ajunge la Cer în ciuda mizeriilor și slăbiciunilor lor. Sufletele bine intenționate știu foarte bine că nimeni nu poate fi salvat fără corespondența lui liberă cu harul lui Dumnezeu care ne îndeamnă cu blândețe și cu tărie să respectăm legea divină, adică să facem binele și să fugim de rău, așa cum ne învață Doctorul Bisericii S. Augustin : "Cine te-a creat fără tine, nu te va salva fără tine." Tocmai acesta este harul pe care intenționează să îl obțină cel care urmează să facă cele Nouă Vineri.

Aceasta este culegerea tuturor promisiunilor făcute de Isus Sfintei Margareta Maria, în favoarea devotatelor Inimii Sfinte:

1. Le voi oferi toate harurile necesare stării lor.
2. Voi aduce pacea familiilor lor.
3. Îi voi consola în toate necazurile lor.
4. Voi fi refugiul lor în viață și mai ales în moarte.
5. Voi răspândi cele mai abundente binecuvântări peste toate eforturile lor.
6. Păcătoșii vor găsi în Inima mea sursa și oceanul infinit de milă.
7. Sufletele morocane vor deveni înflăcărate.
8. Sufletele fervente se vor ridica rapid la o mare perfecțiune.

9. Voi binecuvânta casele în care va fi expusă și onorată imaginea sacră a Inimii mele.
10. Voi oferi preoților darul mișcării celor mai împietrite inimi.
11. Oamenii care propagă acest devotament își vor avea numele scris în Inima mea și nu va fi niciodată anulat.
12. Promit în excesul milostivirii Inimii mele că iubirea mea atotputernică va acorda tuturor celor care comunică în prima vineri a lunii timp de nouă luni consecutive harul ultimei penitențe. Ei nu vor muri în nenorocirea mea și nici fără să primească Tainele și Inima mea va fi un refugiu în acea oră extremă.