Devotarea către Sfântul Iosif: rugăciunea din 3 martie

Cu cât îl cunoașteți mai mult pe San Giuseppe, cu atât sunteți determinat să îl iubiți. Să medităm la viața și virtuțile ei.

Evanghelia are adesea propoziții sintetice care, studiate în detaliu, sunt poezii. Dorind, de exemplu, Sfântul Luca să transmită povestea lui Isus de la vârsta de douăsprezece până la treizeci de ani, el spune pur și simplu: „A crescut în înțelepciune, în vârstă și în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. (Luca: II-VII).

Evanghelia spune puțin despre Doamna noastră, dar în acest lucru strălucește întreaga măreție a Maicii Domnului. - Bucură-te, plină de har! Domnul este cu Tine - (Luca: I - 28) - Din acest moment, toate generațiile mă vor numi Fericit! (Luca I - 48).

San Matteo spune despre San Giuseppe un cuvânt care îi dezvăluie toată frumusețea și perfecțiunea. Îl numește „om doar”. În limba Sfintei Scripturi „Doar” înseamnă: împodobit cu toate virtuțile, foarte desăvârșit, Sfânt.

Sfântul Iosif nu a putut să nu fie foarte virtuos, trebuind să trăiască cu Regina Îngerilor și să se ocupe intim de Fiul lui Dumnezeu. Destinat din eternitate la o misiune excepțională, el a avut de la Dumnezeu toate darurile și virtuțile inerente stării sale.

Supremul pontif Leul al XIII-lea afirmă că, la fel cum Maica Domnului excelează mai presus de toate pentru demnitatea ei foarte înaltă, la fel, nimeni mai bun decât Sfântul Iosif nu s-a apropiat de excelența Madonei.

Sfânta Scriptură spune: Calea drepților este similară cu lumina soarelui, care începe să strălucească și apoi avansează și crește până în ziua perfectă. (Prov. IV-18). Această imagine se potrivește Sfântului Iosif, uriașul sfințeniei, un model sublim de perfecțiune și dreptate.

Nu se poate spune care virtute a fost cea mai eminentă în Sfântul Iosif, deoarece în această stea luminoasă toate razele strălucesc cu aceeași intensitate. Ca într-un concert, toate vocile se contopesc într-un „întreg” încântător, așa că în fizionomia Marelui Patriarh, toate virtuțile se îmbină într-un „ansamblu” de frumusețe spirituală.

Această frumusețe a virtuții se potrivește cu cel cu care Tatăl Etern a dorit să împărtășească privilegiul paternității sale.

Exemplu
La Torino se află „Casa Mică a Providenței”, unde în prezent există aproximativ zece mii de oameni suferinzi, orbi, surzi, paralizați, cu handicap ... Sunt ținuți gratuit. Nu există fonduri, nici înregistrări contabile. În fiecare zi sunt distribuite aproximativ treizeci de chintale de pâine. Și apoi ... câte cheltuieli! De mai bine de o sută de ani, spitalii nu au lipsit niciodată. În 1917 a existat o penurie de pâine în Italia, fiind o perioadă critică de război. Pâinea era de asemenea rară printre cei înstăriți și militari; dar în „Mica Casă a Providenței” vagoanele încărcate cu pâine intrau în fiecare zi.

Gazzetta del Popolo din Torino a comentat: De unde provin acele vagoane? Cine i-a trimis? Nimeni, nici măcar șoferii, nu au reușit vreodată să cunoască și să dezvăluie numele generosului donator. -

În momente dificile, confruntate cu angajamente foarte grave, când părea că internatele ar trebui să lipsească de cele necesare, un domn necunoscut s-a prezentat la „Micuța Casă”, care a lăsat ceea ce avea nevoie și apoi a dispărut, fără a lăsa urme. Nimeni nu a știut cine este acest domn.

Iată secretul Providenței în „Casa Mică”: fondatorul acestei opere a fost Santo Cottolengo. Aceasta a purtat numele lui Iosif; de la început el a constituit pe Sfântul Iosif Procurorul General al „Mică Casă”, astfel încât să asigure cu promptitudine spitalizarea, întrucât pe pământ a furnizat cele necesare Sfintei Familii; iar Sf. Iosif a continuat și continuă să își facă biroul de procuror general.

Fioretto - Privește-te de ceva inutil și dă-i celor nevoiași.

Giaculatoria - Sfântul Iosif, părintele Providenței, ajută-i pe săraci!