Devotamentul față de Taine: părinții „mesajul de transmis copiilor în fiecare zi”

Un apel personal

Nimeni nu poate revendica titlul de mesager al altuia dacă nu a primit postarea. Și pentru părinți ar fi îngâmfat să se numească mesageri ai lui Dumnezeu dacă nu ar exista o chemare specifică pentru a face acest lucru. Acest apel oficial a fost în ziua nunții lor.

Tatăl și mama își educă copiii în credință, nu printr-o invitație externă sau printr-un instinct interior, ci pentru că sunt chemați direct de Dumnezeu cu sacramentul căsătoriei. Au primit de la Domnul, în mod solemn în fața comunității, o vocație oficială, un apel personal la doi, ca cuplu.

O misiune grozavă

Părinții nu sunt chemați să ofere nicio informație despre Dumnezeu: trebuie să fie vestitori ai unui eveniment sau, mai degrabă, a unei serii de fapte, în care Domnul se face prezent. Ei vestesc prezența lui Dumnezeu, ceea ce a făcut el în familia lor și ceea ce face. Ei sunt martorii acestei prezențe iubitoare cu cuvântul și cu viața.

Soții sunt martori ai credinței reciproc și față de copiii lor și toți ceilalți membri ai familiei (AA, 11). Ei, ca mesageri ai lui Dumnezeu, trebuie să-L vadă pe Domnul prezent în casa lor și să-L arate copiilor lor cu cuvântul și viața lor. În caz contrar, sunt infideli la demnitatea lor și compromit serios misiunea primită în căsătorie. Tatăl și mama nu-l explică pe Dumnezeu, ci îi arată prezentul, pentru că ei înșiși l-au descoperit și s-au familiarizat cu el.

Cu forța existenței

Mesagerul este cel care strigă mesajul. Puterea anunțului nu trebuie evaluată în tonul vocii, ci este o convingere personală puternică, o capacitate de convingere pătrunzătoare, un entuziasm care transpare în orice formă și în orice circumstanță.

Pentru a fi mesagerii lui Dumnezeu, părinții trebuie să aibă credințe creștine profunde care le afectează viața. În acest domeniu, bunăvoința, iubirea însăși, nu este suficientă. Părinții trebuie să dobândească, cu harul lui Dumnezeu, o abilitate în primul rând prin întărirea convingerilor lor morale și religioase, dând un exemplu, reflectând împreună asupra experienței lor, reflectând împreună cu alți părinți, cu educatori experți, cu preoți (Ioan Paul al II-lea, Discurs la al III-lea Congres Internațional al Familiei, 30 octombrie 1978).

Prin urmare, nu pot pretinde că își educă copiii în credință dacă cuvintele lor nu vibrează și rezonează la unison cu propria lor viață. Chemându-i să devină mesagerii săi, Dumnezeu cere mulți părinți, dar cu sacramentul căsătoriei își asigură prezența în familia lor, aducându-vă harul său.

Mesajul care trebuie interpretat în fiecare zi copiilor

Fiecare mesaj trebuie interpretat și înțeles continuu. Mai presus de toate, trebuie confruntat cu situații de viață, deoarece abordează existența, aspectele mai profunde ale vieții în care apar cele mai serioase întrebări care nu pot fi evitate. Mesagerii, în cazul nostru părinții, sunt însărcinați cu descifrarea acestuia, deoarece li s-a acordat darul interpretării.

Dumnezeu le atribuie părinților sarcina de a aplica semnificațiile mesajului la viața de familie și, astfel, de a transmite sensul creștin al existenței copiilor lor.

Acest aspect original al educației de credință în familie implică momentele tipice ale fiecărei experiențe practice: învățarea unui cod de interpretare, dobândirea limbajului și însușirea gesturilor și comportamentelor comunității.