Devotamentul zilei: prietenul perfid al propriei mele iubiri

Este un prieten rău. Nimeni nu ne poate interzice o iubire reglementată pentru noi înșine, care ne determină să iubim viața și să ne împodobim cu virtuți; dar iubirea de sine este nereglementată și devine egoistă atunci când ne face să ne gândim doar la noi înșine, ne iubim doar pe noi și dorim ca alții să se intereseze de noi. Dacă vorbim, vrem să fim auziți; dacă suferim, ne pare rău; dacă muncim, laudă-ne; nu vrem să rezistăm, să ne contrazică, să ne dezgustăm. În această oglindă nu te recunoști?

Neregularități ale iubirii de sine. Câte defecte apar din acest viciu! Pentru cel mai mic pretext, cineva devine indiferent, se ridică împotriva celorlalți și îi face să suporte greutatea stării sale proaste! Unde apar capriciile, nerăbdările, resentimentele, aversiunile? Din iubirea de sine. De unde vin melancolia, neîncrederea, disperarea? Din iubirea de sine. De unde murmură anxietățile? Din iubirea de sine. Dacă l-am câștiga, cu cât mai puțin rău am face!

Corupe binele făcut. Otrava iubirii de sine a câte fapte bune ne fură creditul! Deșertăciunea, mulțumirea, satisfacția naturală care se caută acolo, răpește meritul, total sau parțial. Câte rugăciuni, pomană, împărtășanii, sacrificii, vor rămâne infructuoase, deoarece își au originea sau sunt însoțite de iubire de sine! Oriunde se amestecă, se strică și se corupe! Nu vei face toate eforturile pentru a-l alunga? Nu-l vei păstra ca dușman?

PRACTICĂ. - Iubește-ți binele în mod regulat, adică așa cum vrea Dumnezeu și atâta timp cât nu dăunează drepturilor aproapelui tău.