Devotamentul celor o sută de Bucură-Marie să se facă în ziua Mariei Assunta

Originea și răspândirea așa-numitei rugăciuni a Sutei de Cruci, care este și astăzi răspândită în numeroase orașe din Salento, poate fi urmărită din tradiția bizantină din Terra d'Otranto. La începutul după-amiezii zilei de 15 august, ziua Dormitio Virginis pentru orientali, a Adormirii Maicii Domnului pentru latini, diferite familii ale unui cartier se adună pentru a repeta o lungă și străveche rugăciune. Constă într-o formulă dialectală repetată de o sută de ori între tot atâtea o sută de Ave Maria, recitată în timp ce meditează la două ţăruşi întregi de rozariu.

Caracteristica pur orientală de la care, printre altele, rugăciunea în sine își ia numele constă în a face semnul crucii de fiecare dată când este recitată o trăsătură cheie a rugăciunii menționate mai sus. Aceasta ne aduce în minte obiceiul tipic oriental de a se încrucișa în mod repetat, atât în ​​timpul rugăciunii, cât și în fața imaginilor sacre. Un alt motiv pentru a readuce această rugăciune în tradiția bizantină este referirea biblică la Valea lui Iosafat, la răsărit de Ierusalim, în care potrivit profetului Ioel (Ioel 4, 1-2) toate popoarele se vor aduna, la sfârșitul timpurilor. , pentru judecata divină. Aceasta este o imagine dragă escatologiei patristice grecești, care ulterior s-a răspândit în Occident. Nici forma de incantare tipică isihasmului nu poate fi trecută cu vederea care, prin repetarea multiplă a aceluiași vers, tinde să imprime de neșters mesajul în sufletul credincioșilor.

rugăciune: Gândește-te, suflete, că va trebui să murim! / Va trebui să mergem în Valea lui Iosafat / și dușmanul (diavolul) va încerca să ne întâmpine. / Oprește-te, dușmanul meu! / Nu mă ispiti și nu mă înspăimânta, / căci am făcut o sută de semne de cruce (și aici semnăm noi înșine) în timpul vieții mele / în ziua închinată Fecioarei Maria. / M-am semnat, atribuindu-mi meritul asta, / și n-ai avut nicio putere asupra sufletului meu.