Devoțiune practică a zilei: folosirea bună a cuvântului

Ni s-a dat să ne rugăm. Nu numai inima și duhul trebuie să-L adore pe Dumnezeu, ci și trupul trebuie să se alăture pentru a da slavă Domnului său. Limbajul este instrumentul pentru ridicarea imnului iubirii și încrederii către Dumnezeu. Prin urmare, rugăciunea vocală însoțită de atenția inimii este nodul unirii sufletului și a trupului pentru a adora, a binecuvânta și a mulțumi lui Dumnezeu creatorul ambelor. Gândește-te: limba nu ți-a fost dată doar pentru a vorbi, nu pentru a păcătui, ci pentru a te ruga ... Ce faci?

Nu a existat o dată pentru a face rău altora. Limba vorbește așa cum o dictează inima; cu el trebuie să manifestăm virtuțile sufletului și îi putem atrage pe ceilalți spre bine. Prin urmare, nu vă folosiți limba pentru a-i înșela pe alții cu minciuni sau pentru a-i scandaliza cu cuvinte nemiloase, cu detractii, cu murmururi, sau pentru a-i jigni cu insulte, cu cuvinte aspre sau usturătoare, sau pentru a-i irita cu cuvinte dure, este abuz, nu o bună utilizare a limbii. Dar cine nu este vinovat de asta?

Ni s-a dat în folosul nostru și al altora. Cu limba trebuie să ne acuzăm păcatele, să cerem sfaturi, să căutăm instruire spirituală pentru mântuirea sufletului. În beneficiul altora, majoritatea lucrărilor de caritate spirituală sunt realizate cu limba; cu el îi putem corecta pe cei care greșesc și îi îndemnăm pe alții să facă binele. Cu toate acestea, de câte ori lucrează pentru a ne ruina pe noi și pe alții! Ce îți spune conștiința?

PRACTICĂ. - Evitați cuvintele inutile; astăzi fă bine cu cuvântul tău