Dumnezeu ne cunoaște fiecare gând. Un episod din Padre Pio

Dumnezeu vede totul și va trebui să facem socoteală pentru toate. Următorul relatare arată că până și gândurile noastre cele mai ascunse sunt cunoscute de Dumnezeu.

În 1920, un bărbat s-a prezentat la mănăstirea Capucinilor pentru a vorbi cu Padre Pio, cu siguranță că nu este un penitent ca mulți alții în căutarea iertării, dimpotrivă, el se gândește la toate, cu excepția iertării. Apărând într-o bandă de criminali împietriți, acest bărbat a decis ferm să scape de soția sa pentru a se căsători. Vrea să o omoare și, în același timp, să obțină un alibi incontestabil. Știe că soția sa este devotată unui frate care locuiește într-un oraș mic din Gargano, nimeni nu îi cunoaște și își poate îndeplini cu ușurință planul său ucigător.

Într-o zi acest bărbat își convinge soția să plece cu o scuză. Când ajung în Puglia, el o invită să viziteze acea persoană despre care se vorbește deja mult. El își depune soția într-o pensiune chiar în afara satului și merge singur la mănăstire pentru a colecta rezervele de mărturisire, atunci când ea va merge la părintele pe care îl va prezenta în sat pentru a construi un alibi. Căutați o tavernă și patroni cunoscuți îi vor invita să bea și să joace un joc de cărți. Plecând mai târziu, cu o scuză, va pleca să-și omoare soția care tocmai părăsise mărturisirea. Peste tot în jurul mănăstirii este o țară deschisă, iar în amurgul serii nimeni nu va observa nimic, cu atât mai puțin cine îngroapă un cadavru. După care s-a întors, va continua să se distreze cu colegii de joacă și apoi să plece pe cont propriu, când a sosit.

Planul este perfect, dar nu a ținut cont de cel mai important lucru: în timp ce planifică crima, cineva îi ascultă gândurile. Ajungând la mănăstire, îl vede pe Padre Pio mărturisind unii săteni, pradă unui impuls pe care nici măcar nu reușește să-l conțină, în curând îngenuncheează la picioarele acelui confesional al oamenilor. Nici semnul crucii nu s-a terminat și țipete de neconceput ies din confesional: „Du-te! Stradă! Stradă! Nu știi că este interzis de Dumnezeu să-ți taie mâinile cu sânge cu o crimă? Iesi afara! Iesi afara!" - Apoi, luat de braț, cappuccino termină să-l alunge. Omul este supărat, incredibil, consternat. Simțindu-se descoperit, el fuge îngrozit spre țară, unde, căzut la poalele unui bolovan, cu fața în noroi, își dă seama în sfârșit ororile vieții sale de păcat. Într-o clipă își revizuiește întreaga existență și, între chinurile sufletești ale sufletului, își înțelege pe deplin răutatea aberantă.

Chinuit în adâncul inimii sale, se întoarce la Biserică și îi cere lui Padre Pio să-l mărturisească cu adevărat. Tatăl îi acordă și de data aceasta, cu o dulceață infinită, îi vorbește de parcă l-a cunoscut întotdeauna. De fapt, pentru a-l ajuta să nu uite nimic despre acea viață călcâiată, el enumeră totul moment la moment, păcatul după păcat, crima după crimă în fiecare detaliu. Se merge până la ultimul infam premeditat, cel al uciderii soției sale. Omului i se spune despre uciderea abuzivă pe care numai el a născut-o în mintea lui și că nimeni altcineva decât conștiința sa nu știa. Epuizat, dar în sfârșit liber, el se aruncă la picioarele părintelui și cere cu umilință iertare. Dar nu s-a terminat. Când se termină mărturisirea, în timp ce-și ia concediul, luând actul să se ridice, Padre Pio îl sună înapoi și îi spune: „Ai vrut să ai copii, nu-i așa? - Unde știe și acest sfânt! - „Ei bine, nu-l mai jigni pe Dumnezeu și un fiu ți se va naște!”. Acest bărbat se va întoarce la Padre Pio exact în aceeași zi, un an mai târziu, complet convertit și tată al unui fiu născut din aceeași soție pe care voia să-l ucidă.