Milostenia divină: gândul Sfintei Faustina azi 16 august

1. Reproduce mila Domnului. — Astăzi Domnul mi-a zis: «Fiica mea, uită-te la inima mea milostivă și redă în inima ta mila Lui, pentru ca tu, care vestești lumii mila Mea, să o arzi tu însuți pentru suflete».

2. Imaginea Mântuitorului milostiv. — «Prin această imagine voi dărui nenumărate haruri, dar este necesar ca ea să servească și pentru a reaminti nevoile practice ale milei, deoarece credința, chiar și foarte puternică, nu este de nici un folos dacă este lipsită de fapte».

3. Duminica Milostivirii Divine. — «A doua duminică a Paștelui este ziua destinată sărbătorii pe care vreau să o sărbătoresc solemn, dar în acea zi trebuie să apară și mila în faptele tale».

4. Trebuie să dai mult. — «Fiica mea, îmi doresc ca inima ta să fie modelată după măsura inimii mele milostive. Îndurarea mea trebuie să se reverse din tine. Din moment ce ai primit mult, la rândul tău le dai mult și altora. Gândește-te bine la aceste cuvinte ale mele și nu le uita niciodată.

5. Îl absorb pe Dumnezeu — Vreau să mă identific cu Isus pentru a mă da perfect altor suflete. Fără el nici nu aș îndrăzni să mă apropii de alte suflete, știind bine ce sunt eu personal, dar îl absorb pe Dumnezeu pentru a-l putea da altora.

6. Cele trei grade ale milei. — Doamne, vrei să practic cele trei grade ale milei, așa cum m-ai învățat:
1) Lucrarea milei, de orice fel, spirituală sau corporală.
2) Cuvântul milei, pe care îl voi folosi mai ales când nu voi putea opera.
3) Rugăciunea milostivirii, pe care o voi putea folosi mereu chiar și atunci când pierd ocazia de a lucra sau de a vorbi: rugăciunea ajunge întotdeauna și acolo unde este imposibil să ajung în alt mod.

7. A mers pe acolo făcând bine. — Orice a făcut Isus, a făcut bine, după cum este scris în Evanghelie. Atitudinea lui exterioară a debordat de bunătate, mila îi călăuziu pașii: a arătat înțelegere față de dușmanii săi, îngăduință și curtoazie față de toți; a dat ajutor și mângâiere celor nevoiași. Mi-am propus să reflectez fidel aceste trăsături ale lui Isus în mine, chiar dacă asta ar fi să mă coste foarte mult: „Eforturile tale sunt binevenite, fiica mea!”.

8. Când iertăm. Suntem mai mult ca Dumnezeu când ne iertăm aproapele. Dumnezeu este iubire, bunătate și milă. Isus mi-a spus: „Fiecare suflet trebuie să reflecte în el însuși mila mea, mai ales sufletele devotate vieții religioase. Inima mea este plină de înțelegere și milă față de toți. Inima fiecărei mirese a mea trebuie să semene cu a mea. Îndurarea trebuie să curgă din inima ei; dacă nu ar fi așa, n-aș recunoaște-o ca soție.

9. Fără milă există tristețe. — Când eram acasă să am grijă de mama mea bolnavă, am întâlnit o mulțime de oameni pentru că toată lumea dorea să mă vadă și să se oprească și să vorbească cu mine. I-am ascultat pe toți. Mi-au spus despre durerile lor. Mi-am dat seama că nu există inimă fericită dacă nu-l iubește pe Dumnezeu și pe alții cu sinceritate. Prin urmare, nu am fost surprins că atât de mulți dintre acești oameni, chiar dacă nu erau răi, erau triști!

10. Înlocuirea iubirii. „Odată, am acceptat să trec de ispita îngrozitoare de care era chinuit unul dintre elevii noștri: tentația de a se sinucide. A suferit o săptămână. După acele șapte zile, Isus i-a acordat harul său și, din acel moment, și eu am putut opri suferința. Fusese un chin îngrozitor. De atunci, deseori îmi iau asupra mea suferințele care îi afectează pe elevii noștri. Isus îmi permite, iar mărturisitorii mei îmi îngăduie.