Mila divină: Sfânta Faustina ne vorbește despre harul momentului prezent

1. Teribilul gri cotidian. - Îngrozitorul gri zilnic a început. Momentele solemne ale sărbătorilor au trecut, dar harul divin rămâne. Eu sunt necontenit unit cu Dumnezeu.Trăiesc ceas de ceas. Vreau să profit de momentul prezent realizând cu fidelitate ce îmi oferă. Mă bazez pe Dumnezeu cu încredere neclintită.

2. Din prima clipă în care te-am cunoscut. - Milostiv Iisuse, cu ce dorinţă te-ai grăbit spre Cenacol pentru a sfinţi Ostia care avea să devină pâinea mea cea de toate zilele! Iisuse, ai vrut să iei în stăpânire inima mea și să-ți topești sângele viu cu al meu. Iisuse, lasă-mă să împărtășesc fiecare clipă din divinitatea vieții tale, lasă sângele tău curat și generos să bată cu toată puterea în inima mea. Fie ca inima mea să nu cunoască altă iubire decât a ta. Din prima clipă în care te-am cunoscut, te iubesc. La urma urmei, cine ar putea rămâne indiferent la abisul milei care izvorăște din inima ta?

3. Transformă fiecare cenușie. - Dumnezeu este cel care îmi umple viața. Alături de el trec prin momentele cotidiene, gri și obositoare, având încredere în El care, fiind în inima mea, este ocupat să transforme fiecare cenușie în sfințenia mea personală. Așa că pot deveni mai bun și pot fi un avantaj pentru Biserica voastră prin sfințenia individuală, din moment ce formăm împreună un singur organism vital. De aceea mă străduiesc ca solul inimii mele să dea roade bune. Chiar dacă acest lucru nu a apărut niciodată ochiului uman aici jos, totuși într-o zi se va vedea că multe suflete s-au hrănit și se vor hrăni cu roadele mele.

4. Momentul prezent. - O, Isuse, îmi doresc să trăiesc momentul prezent ca și cum ar fi ultimul din viața mea. Îmi doresc să-l fac să slujească pentru gloria ta. Vreau să fie un câștig pentru mine. Vreau să privesc fiecare clipă din punctul de vedere al certitudinii mele că nimic nu se întâmplă fără ca Dumnezeu să fi vrut.

5. Momentul care trece sub ochii tăi. - Bunul meu cel mai înalt, cu tine viața mea nu este nici monotonă, nici gri, ci variată ca o grădină de flori parfumate, printre care și eu însumi îmi este jenă să aleg. Sunt comori pe care le smulg din belșug în fiecare zi: suferințe, dragoste de aproapele, umilințe. Este un lucru grozav să știi să surprinzi momentul care îți trece sub ochi.

6. Isuse, îți mulțumesc. - Iisuse, îți mulțumesc pentru crucile mici și invizibile zilnice, pentru dificultățile vieții comune, pentru opoziția opusă proiectelor mele, pentru interpretarea proastă dată intențiilor mele, pentru umilințele care îmi vin de la alții, pentru căile dure cu care sunt tratat, pentru bănuielile nedrepte, pentru sănătatea precară și epuizarea puterilor, pentru renunțarea la propria voință, pentru anihilarea propriului eu, pentru lipsa recunoașterii în toate, pentru eu. ia în calea tuturor planurilor pe care le pusesem la cale. Iisuse, îți mulțumesc pentru suferințele interioare, pentru uscăciunea duhului, pentru necazurile, fricile și incertitudinile, pentru întunericul diferitelor încercări din suflet, pentru chinurile greu de exprimat, mai ales cele în care nu unul mă înțelege, pentru agonia amară și pentru ceasul morții.

7. Totul este un cadou. - Iisuse, îți mulțumesc că ai băut înaintea mea paharul amar pe care mi-l oferi deja îndulcit. Iată, mi-am apropiat buzele de acest pahar al voinței tale sfinte. Fie ca înțelepciunea ta a stabilit înaintea tuturor veacurilor. Îmi doresc să golesc complet paharul căruia am fost predestinat. O astfel de predestinare nu va fi subiectul examinării mele: încrederea mea stă în eșecul tuturor speranțelor mele. În Tine, Doamne, toate sunt bune; totul este un dar din inima ta. Nu prefer mângâierea amărăciunii, nici amărăciunea mângâierii: Îți mulțumesc, Iisuse, pentru tot. Mă bucur să-mi îndrept privirea asupra ta, Doamne de neînțeles. Spiritul meu locuiește în această existență singulară și aici mă simt ca acasă. O, frumusețe necreată, cine te-a cunoscut o singură dată nu poate iubi nimic altceva. Găsesc o prăpastie în mine și nimeni în afară de Dumnezeu nu o poate umple.

8. În spiritul lui Isus.- Timpul de luptă de aici de jos nu s-a încheiat. Perfecțiunea nu găsesc nicăieri. Cu toate acestea, pătrund în spiritul lui Isus și observ acțiunile lui, a căror sinteză se găsește în Evanghelie. Chiar dacă am trăit o mie de ani, nu-i voi epuiza deloc conținutul. Când mă stăpânește descurajarea și mă plictisește monotonia îndatoririlor mele, îmi amintesc că casa în care mă aflu este în slujba Domnului. Aici nimic nu este mic, dar slava Bisericii și progresul altor suflete depind de o acțiune de puțină importanță, realizată cu o intenție care o va înălța. Nu este, așadar, nimic mic.

9. Doar momentul prezent ne aparține. - Suferința este cea mai mare comoară de pe pământ: sufletul este purificat de ea. Prietenul se cunoaște pe sine în nenorociri; iubirea se măsoară prin suferință. Dacă sufletul suferind ar ști cât de mult îl iubește Dumnezeu, ar muri de bucurie. Va veni ziua în care vom ști ce merită să fi suferit, dar atunci nu vom mai putea suferi. Doar momentul prezent ne aparține.

10. Durere și bucurie. - Când suferim mult avem posibilități mari de a-i arăta lui Dumnezeu că îl iubim; când suferim puțin, șansele de a ne simți dragostea pentru el sunt mici; când nu suferim deloc, dragostea noastră nu are cum să se arate nici măreață, nici perfectă. Cu harul lui Dumnezeu, putem ajunge la punctul în care suferința se transformă pentru noi în bucurie, pentru că iubirea este capabilă să opereze astfel de lucruri în suflet.

11. Sacrificie zilnice invizibile. - Zile comune, pline de gri, te privesc ca pe o petrecere! Cât de festiv este acest timp care produce în noi merite eterne! Înțeleg bine cum au beneficiat sfinții de pe urma ei. Mici, jertfe zilnice nevăzute, ești pentru mine ca florile sălbatice, pe care le arunc pe pașii lui Isus, iubitul meu. Compar adesea aceste fleacuri cu virtuțile eroice, pentru că eroismul este cu adevărat necesar pentru a le exercita în mod consecvent.