Este Dumnezeu dragoste, dreptate sau iertare pentru noi?

INTRODUCERE - - Mulți bărbați, chiar și printre creștini, chiar și dintre cei care mărturisesc că sunt atei sau indiferenți, încă se tem de Dumnezeu ca un judecător sever și inexorabil și, ca să spunem așa, „automat”: gata să lovească, mai devreme sau mai târziu, om care a făcut anumite greșeli. Nu puțini sunt cei care cred astăzi, cu scepticism sau angoasă, că răul făcut rămâne și că iertarea, primită în confesional sau în conștiință, nu schimbă nimic, este un simplu confort și o ieșire pentru o persoană înstrăinată. Astfel de opinii sunt dăunătoare lui Dumnezeu și nu onorează inteligența omului. Tocmai când în paginile Vechiului Testament Dumnezeu, prin gura profeților, amenință sau pune pedepse cumplite, el proclamă și cu voce tare și liniștitoare: «Eu sunt Dumnezeu și nu om! ... Eu sunt Sfântul și nu iubesc să distrug! »(Os. 11, 9). Și când chiar în Noul Testament, doi apostoli cred că interpretează o reacție a lui Isus invocând foc din cer asupra unui sat care îl refuzase, Isus răspunde ferm și admonestant: «Nu știi ce spirit ești. Fiul omului nu a venit să piardă sufletele, ci să le mântuiască ». Dreptatea lui Dumnezeu absolvă atunci când judecă, când pedepsește, purifică și vindecă, când corectează mântuiește, pentru că dreptatea în Dumnezeu este iubirea.

MEDITAȚIE BIBLICĂ - Cuvântul Domnului i s-a adresat lui Iona a doua oară, spunând: „Ridică-te și du-te la Niníve, marele oraș și spune-le ce îți voi spune”. Iona s-a ridicat și s-a dus la Ninive ... și a predicat, spunând: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi distrusă”. Cetățenii din Ninive au crezut în Dumnezeu și au interzis postul și au îmbrăcat cilicul de la cel mai mare la cel mai mic dintre ei. (…) Apoi a fost proclamat un decret în Ninive: „… fiecare se converteste din comportamentul său rău și din nelegiuirea care este în mâinile sale. Cine știe? poate că Dumnezeu ar putea să se schimbe și să se pocăiască pe sine, să-și abată căldura mâniei și să nu ne facă să pierim ». Și Dumnezeu le-a văzut faptele ... s-a căit de răul pe care a spus să-l facă și nu a făcut-o. Dar asta a fost pentru Iona o mare tristețe și s-a indignat ... Iona a părăsit orașul ... a făcut un adăpost de ramuri și s-a pus sub umbră, așteptând să vadă ce se va întâmpla în oraș. Și Domnul Dumnezeu a făcut să răsară o plantă de ricin ... pentru a umbri capul lui Iona. Iar Iona a simțit o mare bucurie pentru acel castor. Dar a doua zi ... Dumnezeu a făcut să vină un vierme și să mănânce bobul de ricin și acesta s-a uscat. Și când a răsărit soarele ... soarele a lovit capul lui Iona și s-a simțit leșinat și a cerut să moară. Și Dumnezeu l-a întrebat pe Iona: «Ți se pare bine să fii atât de indignat pentru o plantă de ricin? (...) Simți compasiune pentru acea plantă de ricin pentru care nu te-ai săturat deloc ... și nu ar trebui să-mi fie milă de Ninive în care mai mult de o sută douăzeci de mii de creaturi umane nu pot face distincție între mâna dreaptă și cea stângă? "(Jon. 3, 3-10 / 4, 1-11)

CONCLUZIE - Cine dintre noi nu este surprins uneori de sentimentele lui Iona? Adesea vrem să rămânem la o decizie grea chiar și atunci când ceva s-a schimbat în favoarea fratelui nostru. Simțul nostru de dreptate este adesea o răzbunare subtilă, o barbarie „legitimă” „civilă”, iar judecata noastră, care se dorește a fi clară, este o sabie rece.

Suntem imitatori ai lui Dumnezeu: dreptatea trebuie să fie o formă de iubire, să înțeleagă, să ajute, să corecteze, să mântuiască, să nu condamne, să facă pe oameni să plătească, să înlăture.