Iată adevărata datorie a Îngerului Păzitor în viața ta

Din „Discursurile” Sfântului Bernard, stareț.

„El va porunci îngerilor săi să te țină în toți pașii tăi” (Ps 90, 11). Să îi mulțumească Domnului pentru mila și pentru minunile sale față de copiii oamenilor. Lasă-i să mulțumească și să spună în inimile lor: Domnul a făcut lucruri mari pentru ei. Doamne, ce este omul, să aibă grijă de el sau să te gândească la el? Îți faci griji pentru el, ești atent la el, îți pasă de el. În cele din urmă, îi trimiți Singurul tău Născut, lasă-ți Duhul să coboare în el, îi promiți și viziunea feței tale. Și pentru a arăta că cerul nu neglijează nimic care ne poate aduce beneficii, puneți acele spirite cerești alături de noi, astfel încât să ne protejeze, să ne instruiască și să ne călăuzească.

„El va da poruncilor îngerilor săi să te țină în toți pașii tăi”. Câtă reverență trebuie să vă trezească aceste cuvinte, câtă devotament să vă aduceți, câtă încredere să vă insuflați!

Respect pentru prezență, devotament pentru bunătate, încredere pentru custodie.

Prin urmare, sunt prezenți și vă sunt prezenți, nu numai cu voi, ci și pentru voi. Ei sunt acolo pentru a vă proteja, sunt acolo pentru a vă aduce beneficii.

Chiar dacă îngerii sunt simpli executori ai poruncilor divine, trebuie să le fim recunoscători și pentru că ei ascultă de Dumnezeu pentru binele nostru. Prin urmare, suntem devotați, suntem recunoscători unor astfel de mari protectori, să ne întoarcem, să-i onorăm cât putem și cât datorăm. Toată dragostea și toată cinstea merg către Dumnezeu, de la care derivă în totalitate ceea ce aparține îngerilor și ceea ce este al nostru. De la el vine capacitatea de a iubi și a cinsti, de la el ceea ce ne face demni de iubire și onoare.

Îi iubim pe îngerii lui Dumnezeu cu afecțiune, ca aceia care într-o zi vor fi moștenitorii noștri comuni, în timp ce ei sunt călăuzele și tutorii noștri, desemnați și numiți de noi de către Tatăl.

Acum, de fapt, suntem copii ai lui Dumnezeu. Suntem, chiar dacă în prezent nu înțelegem clar acest lucru, deoarece suntem încă copii sub administratori și tutori și, în consecință, nu ne diferim deloc de slujitori. La urma urmei, chiar dacă suntem încă copii și ne-a mai rămas o cale atât de lungă și foarte periculoasă, de ce ar trebui să ne temem sub protecții atât de mari? Nu pot fi învinși sau seduși, cu atât mai puțin seduși, cei care ne păzesc în toate căile noastre.

Sunt credincioși, sunt prudenți, sunt puternici.

De ce sa te ingrijorezi? Să-i urmăm, să rămânem aproape de ei și să rămânem în protecția Dumnezeului cerului.