Experiență mistică a Sfântului Francisc cu Îngerul Păzitor

Sfântul Francisc, încă tânăr, a părăsit mângâierea vieții, s-a dezbrăcat de toate bunurile și a îmbrățișat calea suferinței, numai pentru dragostea lui Isus răstignit. După exemplul lui, alți bărbați au părăsit viața de plăcere și i-au devenit tovarăși în apostolat.

Isus l-a îmbogățit cu daruri spirituale și i-a acordat un har pe care nu l-a acordat nimănui în secolele precedente. Voia să-l facă asemănător cu el, dându-i cele cinci răni. Acest fapt a intrat în istorie cu denumirea de „Impresia stigmatelor”.

Cu doi ani înainte de moartea sa, Sfântul Francisc plecase pe Muntele La Verna, începând un post riguros, care trebuia să dureze patruzeci de zile. Sfântul a vrut astfel să-l cinstească pe Prințul Miliției Cerești, Sfântul Arhanghel Mihail. Într-o dimineață, în timp ce se ruga, a văzut coborând din cer un seraf, care avea șase aripi strălucitoare și de foc. Sfântul s-a uitat la Îngerul care cobora cu zbor strălucitor și avându-l aproape, și-a dat seama că pe lângă că este înaripat și răstignit, adică are brațele întinse și mâinile străpunse de cuie, precum și picioarele. ; aripile erau aranjate într-un mod ciudat: două erau drepte în sus, două întinse ca pentru a zbura și două înconjurau corpul, aproape ca să-l voaleze.

Sfântul Francisc l-a contemplat pe Seraf, simțind o mare bucurie spirituală, dar s-a întrebat de ce un Înger, un spirit curat, ar putea suferi durerea răstignirii. Seraful l-a făcut să înțeleagă că a fost trimis de Dumnezeu pentru a-i însemna că ar trebui să aibă martiriul iubirii sub forma lui Isus răstignit.

Îngerul a dispărut; Sfântul Francisc a observat că pe corp i-au apărut cinci răni: mâinile și picioarele îi erau străpunse și turnau sânge, partea lui era și ea deschisă și sângele care ieșea i-a udat tunica și șoldurile. Din smerenie Sfântul ar fi vrut să ascundă marele dar, dar acesta fiind imposibil, s-a lăsat în voia lui Dumnezeu.Rănile au rămas deschise încă doi ani, adică până la moarte. După Sfântul Francisc, alții au primit stigmatele. Printre aceștia se numără și Pr. Pio din Pietrelcina, capucin.

Stigmatele aduc dureri mari; cu toate acestea sunt un dar cu totul special din partea Divinității. Durerea este un dar de la Dumnezeu, pentru că odată cu ea se detașează mai mult de lume, se obligă să se întoarcă la Domnul cu rugăciunea, se ispășesc păcatele, se atrage harul pentru sine și pentru alții și se câștigă merite pentru Paradis. Sfinții au știut să evalueze suferința. Noroc de ei!