Sfatul de astăzi 3 septembrie 2020 preluat din Catehismul Bisericii Catolice

„Doamne, pleacă de la mine, că sunt un păcătos”.
Îngerii și oamenii, creaturi inteligente și libere, trebuie să meargă către destinul lor suprem prin alegere liberă și iubire preferențială. Ele pot, prin urmare, să devieze. În realitate, au păcătuit. Așa a intrat răul moral în lume, nemăsurat mai grav decât răul fizic. Dumnezeu nu este în nici un fel, direct sau indirect, cauza răului moral. Cu toate acestea, respectând libertatea făpturii sale, o îngăduie și, în mod misterios, știe să tragă binele din ea: «De fapt, Dumnezeu atotputernic (...), fiind suprem de bun, nu ar permite niciodată să existe vreun rău în lucrările sale. , dacă n-ar fi suficient de puternic și de bun să tragă binele din rău însuși” (Sf. Augustin).

Astfel, de-a lungul timpului, se poate descoperi că Dumnezeu, în providența sa atotputernică, poate trage bine din consecințele răului, chiar morale, provocate de creaturile sale: „Nu tu m-ai trimis aici, ci Dumnezeu. (... ) Dacă ai vrut să fii rău împotriva mea, Dumnezeu a vrut să-l facă să servească unui scop bun (...) să facă să trăiască un popor numeros” (Geneza 45,8; 50,20).

Din cel mai mare rău moral care a fost săvârșit vreodată, respingerea și uciderea Fiului lui Dumnezeu, cauzată de păcatul tuturor oamenilor, Dumnezeu, cu supraabundența harului Său, (Rom 5, 20) a scos cele mai mari bunuri: proslăvirea lui Hristos și răscumpărarea noastră. Cu aceasta, însă, răul nu devine bine.