Sfântul Rozariu: Iubire care nu obosește niciodată ...

Sfântul Rozariu: Iubire care nu obosește niciodată ...

Pentru toți cei care se plâng de Rozariu spunând că este o rugăciune monotonă, care repetă mereu aceleași cuvinte, care în cele din urmă devine automată sau se transformă într-un cântat plictisitor și obositor, este bine să ne amintim un episod semnificativ care i s-a întâmplat faimosului episcop al Televiziunea americană, Monseniorul Fulton Sheen. El spune el însuși:

«... O femeie a venit la mine după educația mea. El mi-a spus:

„Nu voi deveni niciodată catolic. Spuneți și repetați întotdeauna aceleași cuvinte în Rozariu, iar cel care repetă aceleași cuvinte nu este sincer. Nu aș crede niciodată o astfel de persoană. Nici Dumnezeu nu o va crede ”.

Am întrebat-o cine este bărbatul care a însoțit-o. Ea a răspuns că era iubitul ei. Am întrebat:

- Te iubește? „Cu siguranță mă iubește”. „Dar de unde știi?”.

"El mi-a spus."

"Ce ti-a spus?" „El a spus: te iubesc”. - Când ți-a spus? "Cam acum o ora".

- Ți-a mai spus asta înainte? - Da, noaptea trecută.

"Ce a spus el?" "Te iubesc".

„Dar el nu a mai spus asta până acum?”. „Îmi spune în fiecare seară”.

I-am răspuns: „Nu-l crede. Se repetă, nu este sincer! ”».

„Nu există nicio repetiție - comentează însuși monseniorul Fulton Sheen - în te iubesc” pentru că există un nou moment în timp, un alt punct în spațiu. Cuvintele nu au același sens ca înainte ".

La fel și Sfântul Rozariu. Este o repetare a actelor de dragoste pentru Madona. Cuvântul Rozariu derivă din cuvântul pentru o floare, trandafirul, care este floarea prin excelență a iubirii; iar termenul Rozariu înseamnă într-adevăr un pachet de trandafiri pentru a-i oferi pe rând Maicii Domnului, reînnoindu-și actul de dragoste filială de zece, treizeci, cincizeci de ori ...

Adevărata iubire este neobosită
Adevărata iubire, de fapt, iubirea sinceră, iubirea profundă nu numai că nu refuză sau obosește să se exprime, ci trebuie să se exprime cu repetarea actului și a cuvintelor iubirii chiar și fără oprire. Nu i s-a întâmplat acest lucru lui Padre Pio din Pietrelcina când și-a recitat treizeci și patruzeci de rozarii pe zi și pe noapte? Cine și-ar putea opri vreodată inima să nu iubească?

Iubirea care este doar efectul unui sentiment trecător este iubirea care obosește, deoarece dispare odată cu trecerea momentului entuziasmului. Iubirea gata pentru orice, pe de altă parte, dragostea care se naște din interior și vrea să se dea fără limite este ca inima care bate fără oprire și se repetă mereu cu bătăile sale fără să obosească (și vai de tine!); sau este ca respirația care, până se oprește, îl face mereu pe om să trăiască. Ave Maria, Rozariul, sunt bătăile dragostei noastre pentru Maica Domnului, ele sunt suflurile iubirii față de cea mai dulce Mamă Divină.

Apropo de respirație, ne amintim de Sfânta Maximilian Maria Kolbe, „Prostul Neprihănitei”, care a recomandat tuturor să iubească Imaculata Concepție și să o iubească atât de mult încât să ajungă să „respire Neprihănita”. Este frumos să te gândești că atunci când spui Rozariul poți avea, timp de 15-20 de minute, experiența mică de „respirație a Maicii Domnului” cu cincizeci de Ave Maria care sunt cincizeci de sufluri de dragoste pentru ea ...

Și vorbind despre inimă, ne amintim și de exemplul Sfântului Pavel al Crucii, care, chiar și ca muribund, nu a încetat niciodată să se roage Rozariul. Unii dintre confrații prezenți au avut grijă să-i spună: «Dar, nu vezi că nu mai poți suporta? ... Nu te obosi! Iar Sfântul a răspuns: «Frate, vreau să o spun cât sunt în viață; și dacă nu pot cu gura, o spun cu inima ... ». ESTE?? cu adevărat adevărat: Rozariul este o rugăciune a inimii, este o rugăciune de dragoste, iar dragostea nu obosește niciodată!