Evanghelia de astăzi, 21 decembrie 2020, cu cuvintele Papei Francisc

CITIREA ZILEI
Din Cântarea Cântărilor
Ct 2,8-14

O voce! Iubitul meu!
Iată-l, vine
sărind peste munți,
sărind peste dealuri.
Iubita mea arată ca o gazelă
sau la un cerb.
Iată-l, stă
în spatele zidului nostru;
uita-te pe fereastra,
spion din balustrade.

Acum, iubitul meu începe să-mi spună:
„Scoală-te, prietene,
frumoasa mea, și vino repede!
Pentru că, iată, iarna a trecut,
ploaia s-a oprit, a dispărut;
florile au apărut pe câmpuri,
timpul cântării s-a întors
iar glasul porumbelului se face încă auzit
în campania noastră.
Smochinul își coace primele roade
iar viile înflorite răspândesc parfum.

Ridică-te, prietene,
frumoasa mea, și vino repede!
O porumbelul meu,
care stau în crăpăturile stâncii,
în ascunzătorile stâncilor,
Arata-mi fata ta,
lasă-mă să îți aud vocea,
pentru că vocea ta este dulce,
fața ta este încântătoare ».

GOSPELUL ZILEI
Din Evanghelie după Luca
Lc 1,39: 45-XNUMX

În acele zile Maria s-a ridicat și a plecat repede în regiunea muntoasă, într-un oraș al lui Iuda.
Intrând în casa lui Zaharia, ea a salutat-o ​​pe Elisabetta. De îndată ce Elisabeta a auzit salutarea Mariei, copilul a sărit în pântecele ei.
Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt și a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! La ce îi datorez mamei Domnului meu să vină la mine? Iată, imediat ce salutul tău a ajuns la urechile mele, copilul a sărit de bucurie în pântecele meu. Și binecuvântată este cea care a crezut în împlinirea a ceea ce i-a spus Domnul ».

CUVINTELE TATĂLUI SFÂNT
Evanghelistul povestește că „Maria s-a ridicat și a mers repede” (v. 39) la Elisabeta: repede, nu neliniștită, nu neliniștită, ci repede, în pace. „S-a ridicat”: un gest plin de îngrijorare. Ar fi putut rămâne acasă să se pregătească pentru nașterea fiului ei, dar îi pasă mai mult de ceilalți decât de ea însăși, dovedind de fapt că este deja discipol al Domnului pe care îl poartă în pântecele ei. Evenimentul nașterii lui Isus a început astfel, printr-un simplu gest de caritate; la urma urmei, caritatea autentică este întotdeauna rodul iubirii lui Dumnezeu. Fecioara Maria să obțină pentru noi harul de a trăi un Crăciun extrovertit, dar nu împrăștiat: extrovertit: în centru nu există „eu” -ul nostru, ci Tu al lui Isus și voi fraților, în special cei care au nevoie de o mână. Atunci vom lăsa loc Iubirii care, chiar și astăzi, vrea să devină carne și să vină să locuiască printre noi. (Angelus, 23 decembrie 2018