În timp lăudos: cum îl trăim pe Isus?

Cât va dura această perioadă delicată și cum se vor schimba viețile noastre? În parte, probabil că s-au schimbat deja, trăim cu frică. Suntem incerti cu privire la viitorul lucrurilor. Am redescoperit importanța lucrurilor mici și a aspectelor importante ale noastre. Chiar acum
avem ocazia să ducem o viață de rugăciune mult mai intensă în viața noastră de zi cu zi. Acum avem ocazia să redescoperim importanța rugăciunii pentru îngrijirea sufletului nostru.

Se nasc noi moduri, noi locuri virtuale și digitale în care să ne împărtășim momentele, să ne rugăm împreună, să abordăm cuvântul și, chiar și biserica și preoții noștri nu se feresc de la asta.
Aspectul fundamental, în toate acestea, este atenția la Cuvânt. Mulți dintre noi obișnuim să citim Cuvântul în anumite momente ale zilei, când restul angajamentelor noastre ne permit. Dar dacă fiecare dintre noi
el nu aprofundează Cuvântul în fiecare zi și Biserica rămâne în urmă.
Cuvântul sursă al rugăciunii Dacă nu frecventăm Cuvântul, dacă nu îl citim, îl trăim, riscul este să rămânem imaturi în credință și
adică neavând posibilitatea de a deveni creștini maturi.

Într-adevăr, Cuvântul este sursa nașterii credinței noastre, datorită căreia rugăciunile noastre ajung la Domnul. Acolo găsim confort, speranță. Datorită Cuvântului putem reflecta la relația pe care o avem
cu alții și în direcția pe care o ia viața noastră.

Rugăciunea are nevoie de referințe cu care să ne orientăm, în rugăciunile individuale și în inimile noastre, dar are nevoie și de spontaneitate, astfel încât inima noastră să fie întinsă pentru el. „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi fie sete și să vin aici să trag apă”,
femeia samariteană l-a întrebat pe Iisus cu mare dorință. După ce Domnul i-a spus: „Oricine va bea această apă va avea din nou sete; dar oricine bea din apa pe care i-o voi da, nu va mai sete niciodată. Mai degraba,
apa pe care i-o voi da va deveni în el un izvor de apă care țâșnește pentru viața veșnică ”.

Rugăciunea ne ajută să redescoperim micile gesturi de apropiere și concretitate față de persoanele care sunt cele mai apropiate de noi, astfel încât trăirea zilelor nu se va pierde. Biserica italiană a proclamat o rugăciune corală pentru Italia pentru a ridica invocațiile noastre către Domnul și pentru a cere acest moment dramatic în care un virus a decis să se încheie
să impunem legea vieții noastre și a libertății noastre, un virus care i-a privat în mod tragic pe mulți frați de viața lor. Să ne rugăm și pentru ei, împreună cu odihna veșnică, pentru ca „lumina perpetuă să strălucească în ei”.
Lumina iubirii infinite a lui Iisus Hristos