Te sperie mărturisirea? De aceea nu trebuie

Nu există păcat pe care Domnul să nu-l poată ierta; spovedania este un loc al milostivirii Domnului care ne stimulează să facem binele.
Taina mărturisirii este dificilă pentru toată lumea și când găsim puterea de a da inimile Tatălui, ne simțim diferiți, înviați. Nu se poate lipsi de această experiență în viața creștină
pentru că iertarea păcatelor săvârșite nu este un lucru pe care omul și-l poate da. Nimeni nu poate spune: „Îmi iert păcatele”.

Iertarea este un dar, este un dar al Duhului Sfânt, care ne umple de har care curge necontenit din inima deschisă a lui Hristos răstignit. O experiență de pace și reconciliere personală care, însă, tocmai pentru că este trăită în Biserică, își asumă o valoare socială și comunitară. Păcatele fiecăruia dintre noi sunt și împotriva fraților, împotriva Bisericii. Fiecare acțiune a binelui pe care o facem generează bine, la fel cum fiecare acțiune a răului hrănește răul. Din acest motiv, este esențial să cerem iertare și fraților și nu numai individual.

În mărturisire, măsura iertării creează în noi o licărire de pace care se extinde asupra fraților noștri, asupra Bisericii, asupra lumii, asupra oamenilor cărora, cu greu, nu le vom putea cere scuze niciodată. Problema abordării mărturisirii se datorează adesea nevoii de a recurge la contemplația religioasă a altui om. Într-adevăr, ne întrebăm de ce nu ne putem mărturisi direct lui Dumnezeu. Cu siguranță acest lucru ar fi mai ușor.

Totuși, în acea întâlnire personală cu preotul Bisericii se exprimă dorința lui Isus de a-i întâlni pe fiecare personal. Ascultarea lui Iisus care ne absolve de greșelile noastre emană un har vindecător e
ameliorează povara păcatului. În timpul spovedaniei, preotul nu îl reprezintă doar pe Dumnezeu, ci întreaga comunitate care ascultă
și-a mișcat pocăința, care se apropie de el, care îl mângâie și îl însoțește pe calea convertirii. Uneori, însă, rușinea în a spune păcatele comise este mare. Dar trebuie spus și că rușinea este bună pentru că ne smerește. Nu trebuie să ne fie frică
Trebuie să o câștigăm. Trebuie să facem loc dragostei Domnului care ne caută, astfel încât, în iertarea Lui, să ne găsim pe noi înșine și pe El.