Devotarea față de Isus de a face în această lună iunie la care nu puteți renunța

În celebrele revelații ale lui Paray le Monial, Domnul a cerut-o Sfintei Margarete Maria Alacoque ca cunoștința și dragostea Inimii ei să se răspândească în întreaga lume, ca o flacără divină, pentru a reîncărca caritatea care a rătăcit în inimile multora.

Odată ce Domnul, arătându-i Inima și plângându-se de ingratitudinile oamenilor, a rugat-o să participe la Sfânta Împărtășanie, în reparație, în special în Prima Vineri a fiecărei luni.

Spirit al iubirii și al reparației, acesta este sufletul acestei comuniuni lunare: a iubirii care încearcă să reciproce iubirea inefabilă a Inimii divine față de noi; de reparație pentru răceala, ingratitudinile, disprețul cu care oamenii împlinesc atâta dragoste.

Multe suflete îmbrățișează această practică a Sfintei Împărtășiri în prima zi de vineri a lunii, datorită faptului că, printre promisiunile pe care Iisus le-a făcut-o Sfintei Margareta Maria, se află aceea cu care a asigurat penitența finală (adică mântuirea sufletului) care timp de nouă luni consecutive, în prima zi de vineri, i se alăturase în Sfânta Împărtășanie.

Dar nu ar fi mult mai bine să ne hotărâm pentru Sfânta Împărtășanie în primele vineri din toate lunile existenței noastre?

Știm cu toții că, alături de grupuri de suflete înflăcărate, care au înțeles comoara ascunsă în Sfânta Împărtășanie săptămânală și, mai bine zis, în cea de zi cu zi, există un număr nesfârșit de cei care rareori își amintesc în cursul anului sau numai la Paște, că există o Pâine de viață, chiar și pentru sufletele lor; fără a ține cont de cei care nici măcar de Paște nu simt nevoia hrănirii cerești.

Sfânta Împărtășanie lunară constituie o frecvență bună pentru participarea la misterele divine. Avantajul și gustul pe care sufletul îl trage, poate determina cu ușurință să scadă distanța dintre o întâlnire și cealaltă cu Maestrul divin, chiar până la Împărtășania zilnică, în conformitate cu dorința cea mai plină de viață a Domnului și a Sfintei Biserici.

Dar această întâlnire lunară trebuie să fie precedată, însoțită și urmată de o asemenea sinceritate a dispozițiilor, încât sufletul iese cu adevărat înviorat.

Cel mai sigur semn al fructului obținut va fi observarea îmbunătățirii progresive a conduitei noastre, adică a asemănării mai mari a inimii noastre cu Inima lui Isus, prin respectarea fidelă și plină de iubire a celor zece porunci.

„Cine mănâncă carnea mea și îmi bea sângele meu are viață veșnică” (Ioan 6,54:XNUMX)

PROMISIILE DOMNULUI NOSTRU PENTRU DEVOTURILE DIN INIMUL SAU PĂCUT
Fericitul Iisus, arătându-i Sfintei Margareta Maria Alacoque și arătându-i Inima lui, strălucind ca soarele cu lumina cea mai strălucitoare, a făcut următoarele promisiuni pentru devotii săi:

1. Le voi oferi toate harurile necesare stării lor

2. Voi pune și păstra pacea în familiile lor

3. Îi voi consola în toate durerile lor

4. Voi fi refugiul lor în viață și mai ales în punctul de moarte

5. Voi răspândi binecuvântări abundente asupra tuturor eforturilor lor

6. Păcătoșii vor găsi în Inima mea sursa și oceanul infinit de milă

7. Sufletele de morăi vor deveni încălzite

8. Sufletele fervente vor atinge în curând o mare perfecțiune

9. Binecuvântarea mea se va odihni și pe casele în care imaginea Inimii mele va fi expusă și onorată

10. Voi oferi preoților harul pentru a mișca inimile împietrite

11. Oamenii care propagă acest devotament își vor avea numele scris în Inima mea și nu va fi niciodată anulat.

12. Tuturor celor care, timp de nouă luni consecutive, vor comunica în prima vineri a fiecărei luni, le promit harul perseverenței finale: nu vor muri în nenorocirea mea, ci vor primi Sfintele Taine (dacă este necesar) și Inima mea azilul lor va fi în siguranță în acel moment extrem.

A douăsprezecea promisiune este numită „mare”, deoarece dezvăluie mila divină a Inimii Sacre față de umanitate.

Aceste promisiuni făcute de Isus au fost autentificate de autoritatea Bisericii, astfel încât fiecare creștin să poată crede cu încredere în credincioșia Domnului care vrea pe toți în siguranță, chiar și păcătoși.

CONDIȚII
Pentru a fi demn de Marea Promisiune este necesar:

1. Apropierea de comuniune. Împărtășirea trebuie făcută bine, adică în harul lui Dumnezeu; prin urmare, dacă sunteți în păcat muritor, trebuie să premisați mărturisirea.

2. Timp de nouă luni consecutive. Deci cine a început comuniunile și apoi din uitare, boală etc. a lăsat afară chiar unul, trebuie să înceapă.

3. În fiecare primă vineri a lunii. Practica pioasă poate fi începută în orice lună a anului.

Câteva DOUBTE
DACĂ, DUPĂ REALIZAREA PRIMILOR NOUĂ VINERI CU DISPOZIȚIILE CUVÂNTITE, UNA CAZEA ÎN PĂCATUL MORTAL ȘI APOI A MURIT DE BRÂDĂ, CUM S-A PUTUT SALVA?

Isus a promis, fără excepție, harul penitenței finale tuturor celor care vor fi făcut bine Sfânta Împărtășanie în prima zi de vineri a fiecărei luni timp de nouă luni consecutive; Prin urmare, trebuie să se creadă că, în excesul milosteniei sale, Iisus îi dă acelui păcătos muribund harul de a emite un act de desfrânare desăvârșită, înainte de a muri.

AR PUTEA CELI CARE FĂCĂ NOI COMUNĂȚI CU INTENȚIA DE A MĂREA PE MULT LINIST PENTRU PĂCAT, S-AU PUTEA SPERA ACEASTA MARE PROMITERE A INIMII SACRATE A LUI IISUS?

Cu siguranță nu, într-adevăr ar comite multe sacrilegii, deoarece apropiindu-ne de Sfintele Taine, este necesar să avem hotărârea fermă de a părăsi păcatul. Un lucru este frica de a reveni pentru a-L jigni pe Dumnezeu, iar altul este răutatea și intenția de a continua să păcătuiască