Devoțiunea către Milostivirea Divină în ceasul extrem al morții

26. În ceasul extrem al morții. - Milostivirea lui Dumnezeu ajunge la păcătos de multe ori în ultima oră într-un mod singular și misterios. În exterior s-ar părea că totul este pierdut acum, dar nu este așa. Sufletul, luminat de raza unui puternic ultim har, în ultimul moment se poate întoarce la Dumnezeu cu o asemenea forță de dragoste încât, într-o clipă, primește de la el iertarea păcatelor și iertarea durerilor. Pe plan extern, însă, nu vedem nici un semn de pocăință și nici de contrizie, deoarece muribundul nu mai reacționează vizibil. Câtă milă de Dumnezeu este de neîncercat! Dar, groază! Există și suflete care, în mod voluntar și conștient, resping chiar și harul extrem cu dispreț!
Să se spună, așadar, că și în deplină agonie, mila divină plasează acest moment de claritate în adâncul sufletului, prin care sufletul, dacă dorește, găsește posibilitatea de a se întoarce la el. Se întâmplă, totuși, că există suflete cu o asemenea greutate interioară încât aleg în mod conștient iadul, făcând zadarnice nu numai rugăciunile ridicate lui Dumnezeu pentru ei, ci chiar frustrând chiar eforturile lui Dumnezeu.

27. Eternitatea nu va fi suficientă pentru a-ți mulțumi. - O, Dumnezeul milei infinite, care s-a hotărât să ne trimită Unicul Născut al tău ca o dovadă insuperabilă a milei tale, deschide comorile tale pentru păcătoși, pentru ca aceștia să poată trage din mila ta nu numai iertarea ta, ci și sfințenia cu lățimea lor poate. Tată al bunătății nemărginite, vreau ca toate inimile să se îndrepte spre mila ta cu încredere. Dacă nu ar fi fost, nimeni din fața ta nu ar putea fi iertat. Când ne dezvăluiți acest mister, eternitatea nu va fi suficientă pentru a vă mulțumi.

28. Încrederea mea. - Când natura mea umană este cuprinsă de frică, încrederea mea în mila infinită se trezește imediat în mine. În fața ei, totul cedează, așa cum se face umbra nopții când apar razele soarelui. Certitudinea bunătății tale, Iisuse, mă convinge să privesc chiar și moartea în ochi cu curaj. Știu că nu mi se va întâmpla nimic, fără să fie prezentă mila divină. O voi sărbători în cursul vieții și în momentul morții, la învierea mea și pentru eternitate. Iisuse, în fiecare zi sufletul meu se aruncă în razele îndurării tale: nu cunosc o clipă în care să nu acționeze asupra mea. Milostivirea ta este firul comun al vieții mele. Sufletul meu se revarsă, Doamne, cu bunătatea ta.

29. Floarea sufletului. - Milostivirea este cea mai mare dintre perfecțiunile divine: tot ceea ce mă înconjoară o proclamă. Milostivirea este viața sufletelor, condescendența lui Dumnezeu față de ele este inepuizabilă. O, Dumnezeule de neînțeles, cât de mare este mila ta! Îngerii și bărbații au ieșit din pântecele ei și ea le depășește toată înțelegerea. Dumnezeu este iubire, iar mila este acțiunea sa. Milostivirea este floarea iubirii. Oriunde îmi întorc ochii, totul îmi vorbește despre milă, chiar dreptate, pentru că dreptatea izvorăște și din dragoste.

30. Câtă fericire îmi arde în inimă! - Fiecare suflet se încrede în mila Domnului: niciodată nu o neagă nimănui. Cerul și pământul se pot prăbuși înainte ca mila lui Dumnezeu să se termine. Câtă fericire arde în inima mea la gândul la bunătatea ta de neînțeles, oh Iisuse! Doresc să-i conduc la voi pe toți aceia care au căzut în păcat, astfel încât să poată întâlni mila Ta și să te înalțe pentru totdeauna.