Devoțiunea pe care trebuie să o facă toată lumea: rugăciunea puternică a mulțumirii

Strălucirea iubirii.

Ce mulțumiri îți voi da, Doamne, pentru ceea ce ai demnizat să vii în mine și în această dimineață să-mi comunici Trupul tău, Sângele tău, Sufletul tău, Divinitatea ta? Fie ca Îngerii și Sfinții din tot Cerul să te laude pentru mine pentru atâta bunătate și infinită tăietură. O, când mă văd posedat de dragostea ta ca pe un semn că pot spune cu adevăr: Tu ești Dumnezeul meu, dragostea mea, totul meu și eu sunt tot al tău? Când voi disprețui toate lucrurile acestei lumi până când nu voi mai dori altceva decât tu singur? Nimic acum nu tânjesc mai înflăcărat decât să te iubesc și să te posed și nu mai întâlnesc niciodată să nu mă separi sau viața sufletului meu. Deh! lasă acest foc să dureze mereu și ca durerile cu care îți va plăcea să mă încerci să nu-l stingă niciodată. Ce vrei să fac, flacăra mea divină, dragostea mea dulce? Că tot ceea ce am iubit până acum se întoarce împotriva mea, astfel încât sunt obligat să mă întorc spre tine? Da, da; Vreau să o rup cu toate creaturile și să nu am pace decât cu tine numai.

Renunț la orice pentru binele tău, mă predez ție și mă predez în întregime ție. Lasă-mă să sufăr ceea ce îți place; cea mai amară cruce îmi va fi dulce; cu condiția ca dragostea ta să mă configureze și să-mi pui harul tău.

Iubirea crucii.

Învață-mă, Doamne, să port greutatea cărnii mele, astfel încât să nu te jignesc și să nu te pierd niciodată. Învață-mă să sufăr mult pentru tine că ai suferit atât de mult pentru mine; și să te prețuiască infinit mai mult decât tot ceea ce este mai puțin decât tine. Fă ca să nu apreciez nicio altă pierdere venind, dacă nu cea a harului tău, nici un alt câștig, dacă nu acela al iubirii tale, că urăsc tot ce mă îndepărtează de tine și că iubesc tot ceea ce îți fac. abordari. Fii tu singura mea iubire, doar sfârșitul vieții mele, al dorințelor și al acțiunilor mele. Fă asta peste tot și mereu te caut, că suspin pentru tine, că mă unesc cu tine; și că totul devine insuportabil pentru mine ceea ce nu te duce; că toate sentimentele și gândurile mele vizează singur și că nu găsesc altă plăcere decât să sufăr pentru tine și să îți fac voia.

Adorația iubitoare.

Și ce ar fi putut face mai mult pentru mine, oh Mântuitorul meu, dacă aș fi fost Dumnezeul tău, așa cum ești Dumnezeul meu? Ador această iubire infinită atât de generală și atât de particulară, atât de veche și atât de nouă, atât de constantă și atât de frecvent reînnoită; Sunt plin de uimire și sunt obligat să tac. Flacăra, Dumnezeule al carității, arde-mi inima înghețată, ca să te cunosc și să te iubesc constant.

Dă-mi, Doamne, că găsesc mai multă plăcere în tine decât în ​​toate creaturile, mai mult decât în ​​sănătate, frumusețe, glorie, onoruri, putere, bogății, știință, prietenie, reputație, în laude, mai mult, în cele din urmă, decât în ​​toate lucrurile pe care Mi le poți oferi, fie vizibile, fie invizibile; de vreme ce ești infinit mai iubit decât toate darurile tale. Ești Cel Mai Înalt, Cel Mai Puternic, Cel Mai Nobil. Ești adevăratul Paradis: Paradisul fără tine ar fi un exil. Inima mea poate găsi numai pace perfectă în tine. O știi, Doamne, și pentru aceasta ai inventat mijloace atât de admirabile de a rămâne în mine, ca să pot rămâne în tine. Mă cauți, când te uit; Mă urmărești, chiar și atunci când fug de tine; Mă ameninți cu moartea, când îndrăznesc să mă despart de tine.

Durerea iubirii.

Și pot continua să trăiesc așa cum am trăit până acum, oh Doamne? Pot să mă gândesc la atâtea greșeli ale mele și, înainte de a le mărturisi, fără a muri de durere? O milă infinită! O infinită bunătate! Câte motive ai să nu mă ții departe de tine pentru totdeauna, să mă repezi în prăpastia iadului, să mă abandonezi în mâinile demonilor chinuiți! Și totuși asta nu ai vrut să faci. Mă porți, mă aștepți, suferi și disprețul meu, nerecunoștințele mele, din dorul de a mă vedea întorcându-te la tine; iar tu îmi oferi mâna ta ca să mă ridici. O viață a sufletului meu! În ce stare mă aflu când te abandonez? Sunt atunci fără lumină, fără putere, fără viață, fără iubire, cel mai josnic sclav al păcatului și al Satanei. Acest lucru este încă puțin: eu sunt fără Tine, care ești Dumnezeul meu, totul meu, binele meu suprem, singura mea speranță și acesta este ceea ce constituie profunzimea mizeriei mele. O, dacă te-aș fi iubit întotdeauna! O, dacă nu te-am jignit niciodată! O, dacă aș fi întotdeauna stăpânul inimii mele!

Întrebare de dragoste.

Îndepărtează de la mine, Doamne, tot ce mă poate îndepărta de tine; doborâți acest zid care mă desparte de el, iar dragostea care vă face să coborâți la mine, vă îndeamnă să distrugeți tot ce este în mine care vă nemulțumește. Reglează-mi dorințele, speranțele, puterea, tot sufletul, tot trupul, toate acțiunile după voia ta divină. Tu singur mă cunoști perfect, singur vezi lățimea mizeriei mele, din moment ce Tu ești singurul remediu. Și numai Tu vei fi întotdeauna toată pacea mea, mângâierea mea, bucuria mea în valea lacrimilor, ca să fii slava mea, așa cum sper, pentru eternitate.