Graba nu este creștină, învață să ai răbdare cu tine însuți

I. În dobândirea perfecțiunii trebuie să așteptăm întotdeauna. Trebuie să descopăr o înșelăciune, spune Sf. Francisc de Sales. Unii și-ar dori o perfecțiune perfectă, astfel încât ar fi suficient să o alunece, ca o fustă, pentru a se găsi perfect fără efort. Dacă acest lucru ar fi posibil, aș fi cel mai perfect om din lume; întrucât, dacă ar fi în puterea mea să dau perfecțiune altora, fără ca ei să facă nimic, aș începe să o iau de la mine. Li se pare că perfecțiunea este o artă, din care este suficient să găsească secretul pentru a deveni imediat stăpâni fără nicio dificultate. Ce înșelăciune! Marele secret este să faci și să lucrezi asiduu în exercițiul iubirii divine, pentru a realiza unirea cu bunătatea divină.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că datoria de a face și de a lucra se referă la partea superioară a sufletului nostru; din cauza rezistențelor provenite din partea de jos, nu ar trebui să fim mai atenți la ceea ce fac călătorii, la câinii care latră de departe (cf.

Să ne obișnuim, așadar, să ne căutăm perfecțiunea pe căi obișnuite, cu liniște sufletească, făcând ceea ce depinde de noi pentru dobândirea virtuților, prin constanță în practicarea lor, în funcție de condiția și vocația noastră; apoi, în ceea ce privește sosirea mai devreme sau mai târziu la scopul dorit, să fim răbdători, întorcându-ne la Providența divină, care va avea grijă să ne consoleze în timpul stabilit; și chiar dacă ar trebui să așteptăm până la ora morții, să ne mulțumim, să plătim pentru a ne îndeplini datoria, făcând întotdeauna ceea ce depinde de noi și în puterea noastră. Vom avea întotdeauna lucrul dorit destul de curând, când va fi pe placul lui Dumnezeu să ni-l dea.

Această resemnare de a aștepta este necesară, deoarece lipsa ei tulbură puternic sufletul. Să ne mulțumim, așadar, să știm că Dumnezeu, care ne guvernează, face lucrurile bine și nu ne așteptăm la sentimente speciale sau la o anumită lumină, ci umblăm ca niște orbi în spatele acestei escorte ale Providenței și întotdeauna cu această încredere în Dumnezeu, chiar și printre pustiiri. , temeri, întuneric și cruci de tot felul, pe care ne va trimite cu plăcere (cf. Tratten. 10).

Trebuie să mă sfințesc nu pentru propriul meu avantaj, mângâiere și onoare, ci pentru gloria lui Dumnezeu și mântuirea tinerilor. Prin urmare, voi fi răbdător și calm ori de câte ori va trebui să iau act de mizeria mea, convins că harul atotputernic funcționează prin slăbiciunea mea.

II. Este nevoie de răbdare cu sine. Este imposibil să devii stăpâni pe propriul suflet într-o clipă și să-l ai complet în mâinile tale, de la început, este imposibil. Vă mulțumiți să câștigați teren puțin câte puțin, avertizează Sfântul Francisc de Sales, în fața pasiunii care vă duce război.

Trebuie să te suporți celorlalți; dar mai întâi de toate ne suportăm și avem răbdarea de a fi imperfecți. Ne-ar plăcea să ajungem la odihna interioară, fără a trece prin contracarări și lupte obișnuite?

Pregătește-ți sufletul pentru liniște de dimineață; în timpul zilei aveți grijă să o amintiți des și să o luați înapoi în mâinile voastre. Dacă se întâmplă să aveți unele modificări, nu vă speriați, nu vă gândiți la cel mai mic gând; dar, avertizați-o, smeriți-vă în liniște în fața lui Dumnezeu și încercați să readuceți spiritul în starea de dulceață. Spune-ți sufletului: - Haide, am pus piciorul în greșeală; hai să mergem acum și să fim în gardă. - Și de fiecare dată când te întorci, repetă același lucru.

Atunci când te bucuri de pace, profită de bunăvoință, înmulțind actele de dulceață în toate ocaziile posibile, chiar și cele mici, pentru că, așa cum spune Domnul, celor care sunt credincioși în lucrurile mărunte, cei mari vor fi încredințați (Lc 16,10:444). Dar, mai presus de toate, nu-ți pierde inima, Dumnezeu te ține de mână și, deși te lasă să te împiedici, o face pentru a-ți arăta că, dacă nu te-ar ține, ai cădea complet: așa că îi apuci mâna mai strâns (Scrisoarea XNUMX).

A fi slujitor al lui Dumnezeu înseamnă a fi caritabil cu aproapele, a forma în partea superioară a spiritului o hotărâre indispensabilă de a urma voia lui Dumnezeu, a avea o smerenie și o simplitate foarte profunde, care ne inspiră să avem încredere în Dumnezeu și ne ajută să ne ridicăm din căzuți, să avem răbdare cu noi în nenorocirile noastre, să-i purtăm pe alții pașnic în imperfecțiunile lor (Scrisoarea 409).

Slujeste Domnului cu credincioșie, dar slujește-l cu libertate filială și iubitoare, fără o inimă supărătoare de amară. Păstrați în voi un duh de bucurie sfântă, moderat difuzat în acțiunile și cuvintele voastre, astfel încât oamenii virtuoși care vă văd și Îl slăvesc pe Dumnezeu (Mt 5,16), singurul obiect al aspirațiilor noastre (Scrisoarea 472), să primească bucurie. Acest mesaj de încredere și încredere al Sfântului Francisc de Sales asigură, redă curajul și indică metoda sigură pentru a progresa, în ciuda slăbiciunilor noastre, evitând pusilanimitatea și prezumția.

III. Cum să vă reglementați în numeroasele ocupații pentru a evita graba excesivă. Multiplicitatea ocupațiilor este o condiție favorabilă pentru dobândirea virtuților adevărate și solide. Înmulțirea afacerilor este un martiriu constant; diversitatea și multitudinea ocupațiilor este mai tulburătoare decât gravitatea lor.

Când vă ocupați de afacerea dvs., ne învață Sf. Francisc de Sales, nu aveți încredere că puteți reuși cu industria dvs., ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu; prin urmare, încrede-te întru totul în Providența Lui, convins că El va face tot posibilul, cu condiția ca tu, din partea ta, să pui o sârguință liniștită asupra sa. Într-adevăr, diligențele grăbite afectează inimile și afacerile și nu sunt sârguință, ci neliniști și tulburări.

În curând vom fi în eternitate, unde se va vedea cât de mici sunt toate treburile acestei lumi și cât de puțin a contat să o facem sau nu; aici, dimpotrivă, ne luptăm în jurul lor, de parcă ar fi lucruri mari. Când eram mici, ce fervoare obișnuiam să colectăm bucăți de țiglă, lemn și noroi pentru a construi case și clădiri mici! Și dacă cineva i-a aruncat acolo jos, a fost o problemă; dar acum știm că toate acestea contau foarte puțin. Deci va fi o zi în cer; atunci vom vedea că atașamentele noastre față de lume erau adevărate copilării.

Prin aceasta nu vreau să desconsider grija pe care trebuie să o avem pentru astfel de fleacuri și fleacuri, după ce ni le-a dat de Dumnezeu pentru ocuparea noastră în această lume; dar aș vrea să scap de ardoarea febrilă în așteptarea ta. Să ne jucăm și copiii, dar, făcându-i, nu ne pierdem mințile. Și dacă cineva răstoarnă cutii și clădiri mici, să nu ne îngrijorăm atât de mult, pentru că atunci când va seară, când va trebui să ne acoperim, adică la momentul morții, toate aceste lucruri mici vor fi inutile: atunci va trebui să ne retragem la casa Tatălui nostru. (Ps 121,1).

Participați la afacerea dvs. cu sârguință, dar să știți că nu aveți nicio afacere mai importantă decât propria mântuire (Scrisoarea 455).

În diversitatea ocupațiilor, singura este dispoziția sufletului cu care aștepți. Dragostea singură este ceea ce diversifică valoarea lucrurilor pe care le facem. Să încercăm să avem întotdeauna o delicatețe și o noblețe a sentimentelor, ceea ce ne face să căutăm doar gustul Domnului, iar El ne va face acțiunile frumoase și perfecte, oricât de mici și comune ar fi ele (Scrisoarea 1975).

O, Doamne, fă-mă să mă gândesc să prind mereu și să folosesc bine oportunitățile de a te servi, practicând virtuțile minut cu minut, fără nicio preocupare pentru trecut sau viitor, astfel încât fiecare moment prezent să-mi aducă ceea ce trebuie să fac cu calm și sârguință, pentru slava ta (cf. Scrisoarea 503).