Doamna noastră din Medjugorje vă spune cum să vă purtați cu ceilalți

7 noiembrie 1985
Dragi copii, vă îndemn să vă iubiți aproapele și, mai ales, să-i iubiți pe cei care vă produc rău. Astfel, cu dragoste, veți putea aprecia intențiile inimii. Rugați-vă și iubiți, dragi copii: cu dragoste puteți face și ceea ce vi s-a părut imposibil. Mulțumesc că mi-ai răspuns la apel!
Câteva pasaje din Biblie care ne pot ajuta să înțelegem acest mesaj.
Ioan 15,9-17
Așa cum Tatăl m-a iubit, la fel te-am iubit. Rămâi în dragostea mea. Dacă vei păzi poruncile mele, vei rămâne în iubirea mea, așa cum am observat poruncile Tatălui Meu și vei rămâne în iubirea lui. Aceasta v-am spus astfel încât bucuria mea să fie înăuntrul vostru și bucuria voastră să fie plină. Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit. Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta: să-și stabilească viața pentru prieteni. Voi sunteți prietenii mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc. Nu vă mai numesc slujitori, pentru că slujitorul nu știe ce face stăpânul său; dar v-am chemat prieteni, pentru că tot ce am auzit de la Tatăl l-am făcut cunoscut. Nu m-ai ales, dar te-am ales și te-am făcut să mergi și să dai fructe și fructele tale să rămână; pentru că tot ceea ce cereți Tatălui în numele meu, vi-l acordați. Aceasta vă poruncesc: iubiți-vă unii pe alții.
1.Corinteni 13,1-13 - Imn la caritate
Chiar dacă am vorbit limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu aveau caritate, sunt ca un bronz care răsună sau un ciclu care se blochează. Și dacă aș avea darul profeției și aș cunoaște toate misterele și toată știința și aș deține plinătatea credinței pentru a transporta munții, dar nu aveam caritate, nu sunt nimic. Și chiar dacă am distribuit toate substanțele mele și mi-am dat corpul să fie ars, dar nu aveam caritate, nimic nu mă avantajează. Caritatea este răbdătoare, caritatea este benignă; caritatea nu este invidioasă, nu se laudă, nu se umflă, nu respectă, nu își caută interesul, nu se supără, nu ține cont de răul primit, nu se bucură de nedreptate, ci este mulțumită de adevăr. Totul acoperă, crede, totul speră, totul rezistă. Caritatea nu se va încheia niciodată. Profețiile vor dispărea; darul limbilor va înceta și știința va dispărea. Cunoașterea noastră este imperfectă și imperfectă profeția noastră. Dar când va veni ceea ce este perfect, ceea ce este imperfect va dispărea. Când eram copil, am vorbit ca un copil, m-am gândit ca un copil, am motivat ca un copil. Dar, devenind bărbat, ce copil am abandonat. Acum să vedem cum într-o oglindă, într-un mod confuz; dar apoi vom vedea față în față. Acum știu imperfect, dar atunci voi ști perfect, așa cum sunt și eu cunoscut. Așadar, acestea sunt cele trei lucruri care rămân: credința, speranța și caritatea; dar cu atât mai mare este caritatea!
1. Ioan 4.7-21
Dragi prieteni, să ne iubim unii pe alții, pentru că iubirea este de la Dumnezeu: cine iubește este generat de Dumnezeu și îl cunoaște pe Dumnezeu. Cine nu iubește nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. În aceasta s-a manifestat dragostea lui Dumnezeu pentru noi: Dumnezeu l-a trimis pe lume pe Fiul Său născut, pentru ca noi să avem viață pentru el. În această minciună, iubirea: noi nu L-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său ca victimă a expierii pentru păcatele noastre. Dragii noștri, dacă Dumnezeu ne-a iubit, și noi trebuie să ne iubim unii pe alții. Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și iubirea lui este perfectă în noi. Din aceasta se știe că rămânem în el și el în noi: ne-a dat darul Duhului său. Și noi înșine am văzut și atestăm că Tatăl și-a trimis Fiul ca salvator al lumii. Oricine recunoaște că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește în el și el în Dumnezeu. Am recunoscut și am crezut în dragostea pe care Dumnezeu o are pentru noi. Dumnezeu este iubire; cine este îndrăgostit, locuiește în Dumnezeu și Dumnezeu locuiește în el.

Iată de ce dragostea și-a atins desăvârșirea în noi, pentru că avem credință în ziua judecății; pentru că așa cum este el, așa suntem și noi, în această lume. În dragoste nu există frică, dimpotrivă, iubirea perfectă alungă frica, pentru că frica presupune pedeapsa și cine se teme nu este perfect în iubire. Ne iubim, pentru că ne-a iubit mai întâi. Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu” și își urăște fratele, este un mincinos. Căci cine nu-și iubește fratele, care vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, care nu vede. Aceasta este porunca pe care o avem de la el: cine iubește pe Dumnezeu, iubește și pe fratele său.