Maica Domnului din Medjugorje vă spune cum să vă comportați cu alte religii

21 februarie 1983
Nu sunteți creștini adevărați dacă nu vă respectați frații care aparțin altor religii.
Câteva pasaje din Biblie care ne pot ajuta să înțelegem acest mesaj.
Ioan 15,9-17
Așa cum Tatăl m-a iubit, la fel și eu te-am iubit pe tine. Rămâi în dragostea mea. Dacă veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în dragostea mea, așa cum am păstrat poruncile Tatălui meu și rămân în dragostea Lui. V-am spus acest lucru pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca mea: iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit pe voi. Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta: să-și dea viața pentru prietenii săi. Sunteți prietenii mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; dar v-am chemat prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl. Tu nu m-ai ales pe mine, dar eu te-am ales pe tine și te-am constituit să mergi să dai rod și rodul tău rămâne; pentru ca orice i-ai cere Tatălui în numele meu, să-ți dea. Aceasta vă poruncesc: iubiți-vă unii pe alții.
1.Corinteni 13,1-13 - Imn la caritate
Chiar dacă vorbeam limbile bărbaților și ale îngerilor, dar nu aveam caritate, sunt ca un bronz care răsună sau un clavecin care clipește. Și dacă aș avea darul profeției și aș ști toate misterele și toată știința și aș avea plinătatea credinței pentru a purta munți, dar nu aș avea caritate, nu sunt nimic. Și chiar dacă mi-aș distribui toate substanțele și aș da corpul meu să fie ars, dar nu aveam caritate, nimic nu mă avantajează. Caritatea este răbdătoare, caritatea este bună; caritatea nu este invidioasă, nu se laudă, nu se umflă, nu îi lipsește respectul, nu își caută interesul, nu este supărată, nu ține cont de răul primit, nu se bucură de nedreptate, ci este mulțumit de adevăr. Totul acoperă, crede totul, speră la toate, îndură totul. Caritatea nu se va sfârși niciodată. Profețiile vor dispărea; darul limbilor va înceta și știința va dispărea. Cunoașterea noastră este imperfectă și profeția noastră este imperfectă. Dar când va veni ceea ce este perfect, ceea ce este imperfect va dispărea. Când eram copil, vorbeam în copilărie, mă gândeam în copilărie, rezonam în copilărie. Dar, devenind bărbat, am abandonat ceea ce era el în copilărie. Acum vedem ca într-o oglindă, într-un mod confuz; dar atunci vom vedea față în față. Acum știu imperfect, dar atunci voi ști perfect, așa cum sunt cunoscut și eu. Acestea sunt apoi cele trei lucruri care rămân: credința, speranța și caritatea; dar dintre toate cele mai mari este caritatea!