Rugăciunea bate, postul primește, milostenia primește

Există trei lucruri, trei, frați, pentru care credința este fermă, devotamentul persistă, virtutea rămâne: rugăciunea, postul, mila. Ceea ce bate rugăciunea, obține postul, primește mila. Aceste trei lucruri, rugăciunea, postul, mila, sunt una și primesc viață unul de la celălalt.
Postul este sufletul rugăciunii și al milei, viața postului. Nimeni nu îi împarte, pentru că nu pot fi separați. Cel care are doar unul sau nu le are pe toate împreună, nu are nimic. Prin urmare, cine se roagă, repede. Cine posteste miluiește. Oricine dorește să fie auzit întrebând, îi spune pe cei care îi pun o întrebare. Oricine dorește să găsească inima lui Dumnezeu deschisă pentru sine nu ar trebui să-i închidă pe ai săi cei care îl imploră.
Cei care înțeleg repede ce înseamnă pentru alții să nu aibă mâncare. Ascultați de foame, dacă vrea ca Dumnezeu să se bucure de postul său. Aveți compasiune, cine speră la compasiune. Cine cere milă, exercită-o. Cine dorește să i se ofere un cadou, deschide mâna către alții. Un solicitant rău este cel care neagă celorlalți ceea ce își cere singur.
O, omule, fii regula milosteniei pentru tine. Modul în care doriți ca mila să fie folosită, folosiți-o cu alții. Lățimea milosteniei pe care ți-o dorești pentru tine însuți-o pentru alții. Oferiți-le altora aceeași milă promptă pe care o dorești pentru tine.
De aceea, rugăciunea, postul și mila să fie pentru noi o singură forță de mijlocire cu Dumnezeu, fie ele o singură apărare pentru noi, o singură rugăciune sub trei aspecte.
Cât am pierdut cu dispreț, să cucerim cu postul. Ne sacrificăm sufletele prin post, pentru că nu putem oferi nimic mai plăcut lui Dumnezeu, așa cum demonstrează profetul când spune: „Un duh contrit este un sacrificiu adus lui Dumnezeu, o inimă frântă și umilită, tu, Dumnezeule, nu disprețuiește ”(Ps 50, 19).
O, omule, oferă sufletul tău lui Dumnezeu și oferă jertfa postului, pentru ca oștirea să fie curată, jertfa sfântă, victima în viață, să rămână pentru tine și să fie dată lui Dumnezeu. Oricine nu îi dă acest lucru lui Dumnezeu nu va fi scuzat, pentru că nu poate să nu aibă de oferit pe sine. Dar pentru ca toate acestea să fie acceptate, trebuie să fie însoțite de milă. Postul nu răsare decât dacă este udat cu milă. Postul se usucă dacă se usucă mila. Ce este ploaia pentru pământ este milă pentru post. Deși înmoaie inima, curăță carnea, slăbește vicii, semănă virtuți, cu atât mai repede nu culege roade dacă nu lasă să curgă râuri de milă.
O, care postești, să știi că câmpul tău va păzi dacă mila rămâne rapidă. În schimb, ceea ce ai dat cu milă se va întoarce din belșug la hambarul tău. Prin urmare, omule, pentru că nu trebuie să pierzi prin a dori să păstrezi pentru tine, dăruiește celorlalți și atunci vei colecta. Dă-ți, dăruind săracilor, pentru că ceea ce ai moștenit de la altul, nu vei avea.