Devotamentul special al lunii februarie, Sfânta Familie: cum să imiți virtuțile

Luna februarie este dedicată Sfintei Familii. Devoțiunea specială pe care Sfânta Familie a lui Isus, Maria și Iosif o propune ca model de virtute pentru toate familiile creștine a început în secolul al XVII-lea. A început aproape simultan în Canada și Franța: Asociația Sfintei Familii a fost înființată la Montreal în 1663 și de către Fiicele Sfintei Familii din Paris în 1674. Această devoțiune s-a răspândit în curând și în 1893 Leon al XIII-lea și-a exprimat aprobarea pentru un partid sub acest titlu și el însuși făcea parte din Birou. Datorită zborului către Egipt, această sărbătoare a fost observată de copți încă din cele mai vechi timpuri.

În cuvintele Preasfinției Sale Papa Leon al XIII-lea, „Nimic nu poate fi cu adevărat mai sănătos sau mai eficient pentru meditarea familiilor creștine decât exemplul acestei Sfinte Familii, care îmbrățișează perfecțiunea și completitudinea tuturor virtuților domestice”.

Sfânta Familie reprezintă pentru noi ceea ce ar trebui să exemplifice viața de familie. Este o școală de virtute pentru părinți și copii. Acolo îl găsim pe Dumnezeu și învățăm cum să ne conectăm cu Dumnezeu și cu ceilalți. Familia este locul unde dragostea este oferită gratuit, fără interes personal. Acolo învățăm să iubim, să ne rugăm și să exersăm darul carității. Papa Ioan Paul al II-lea a spus: „Familia, mai mult decât orice altă realitate umană, este locul în care persoana este iubită pentru sine și unde învață să trăiască darul sincer al său” (27 noiembrie 2002).

Ar trebui să ne întrebăm dacă propriile noastre familii îl modelează pe cel al Sfintei Familii. Trebuie să fim deschiși către harul lui Dumnezeu pentru a prețui pozitivul și a accepta greșelile noastre - și să fim dispuși să le corectăm. Creșterea copilului este o responsabilitate foarte solicitantă și greșelile sunt uneori făcute în ciuda celor mai bune intenții. Recunoscând acest lucru, copiii ar trebui să aibă încredere în părinții lor și să nu uite niciodată că părinții își doresc doar ceea ce este mai bun pentru ei.

Ceea ce ne aduce la ceea ce poate fi cea mai importantă virtute familială: iertarea. A trăi atât de intim în unitatea familială dă naștere în mod natural unor situații neplăcute în care cineva tinde să fie jignit. Sfântul Pavel a știut acest lucru atunci când ne-a spus să „suportăm și să ne iertăm unii pe alții”. Sănătatea familiei noastre poate depinde de cât de repede învățăm să iertăm fără a adăposti sentimente de resentimente.

Nicio familie nu poate prospera și crește fără o muncă constantă. Detaliile materiale care necesită timp și efort sunt, de asemenea, esențiale pentru a menține familia puternică. Toată lumea trebuie să lucreze împreună pentru binele familiei, până la punctul de a pune fericirea celorlalți membri ai familiei înaintea propriilor nevoi și ambiții, lăsând deoparte propriile dorințe egoiste.

De asemenea, este important să vă rugați în familie, în special sfântul rozariu. Rugăciunea ne va ajuta să ne intensificăm apropierea unii de alții și să învățăm să iertăm.