Medjugorje: voce pentru tinerii festivalului

În comuniune de intenții și spirit cu Sfântul Părinte, Biserica din Medjugorje a ținut să își facă proprie tema Zilei Mondiale a Tineretului care a avut loc la Roma: „Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup...” și a ținut să reflecteze asupra misterul întrupării, despre miracolul unui Dumnezeu care se face om și care hotărăște să rămână cu omul Emanuel în Euharistie.
Sfântul Ioan în Prologul Evangheliei sale, vorbind despre Cuvântul lui Dumnezeu ca pe o lumină care vine să lumineze întunericul lumii, spune: „El a venit printre oamenii lui, dar ai Săi nu l-au primit. Totuși, celor care l-au primit, le-a dat putere să devină copii ai lui Dumnezeu: celor care cred în Numele Lui, care au fost născuți nu prin sânge, nici prin voia cărnii, nici prin voia omului, ci prin Dumnezeu. ”(In 1,12-13) Această ființă divină a fost tocmai rodul harului de la Medjugorje în zilele Sărbătorii.
Prin Maria, Maica lui Emanuel și Mama noastră, tinerii și-au deschis inimile lui Dumnezeu și L-au recunoscut ca Tată. Efectele acestei întâlniri cu Dumnezeu Tatăl, care în Fiul Său Isus ne mântuiește și ne face frați, au fost bucuria și liniștea care a pătruns în inimile tinerilor, o bucurie care putea fi simțită, dar și admirată!
Pentru ca amintirea acestor zile să nu rămână doar la știri, am decis să relatăm experiențele și intențiile unor tineri, cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, ca dovadă a harurilor primite.

Pierluigi: „Experiența adorației la acest festival mi-a dat personal liniște, o liniște pe care o căutam în viața de zi cu zi dar pe care în realitate nu am reușit-o să o găsesc, o liniște care durează, care se naște în inimă. În timpul adorației am înțeles că dacă ne deschidem inimile Domnului, El intră și ne transformă, trebuie doar să vrem să-L cunoaștem. Este adevărat că aici, în Medjugorje, pacea și liniștea sunt diferite decât în ​​alte locuri, dar tocmai aici începe responsabilitatea noastră: trebuie să transplantăm această oază, nu trebuie să o păstrăm doar în inimile noastre, trebuie să o aducem altora, fără să ne impunem, ci cu dragoste. Maica Domnului ne cere să ne rugăm Rozariul în fiecare zi, să nu facem cine știe ce discursuri și ne promite că numai Rozariul poate face deja minuni în viața noastră. ”

Paola: „În timpul Împărtășaniei am plâns mult pentru că eram sigură, simțeam, că în Euharistie Dumnezeu este acolo și este prezent în mine; lacrimile mele erau de bucurie nu de tristete. La Medjugorje am învățat să plâng de bucurie.”

Daniela: „Din această experiență am primit mai mult decât mă așteptam; Mi-am găsit liniștea și cred că acesta este cel mai prețios lucru pe care îl iau acasă. Am găsit și bucuria pe care o pierdusem de ceva vreme și nu o găseam; aici am înțeles că mi-am pierdut bucuria pentru că îl pierdusem pe Isus.”
Mulți tineri au ajuns la Medjugorje cu dorința de a înțelege ce să facă cu viața lor, cea mai mare minune a fost, ca întotdeauna, schimbarea inimii.

Cristina: „Am ajuns aici cu dorința de a-mi înțelege drumul, ce am de făcut în viață și așteptam un semn. Am încercat să fiu atent la toate emoțiile pe care le-am simțit, am sperat să recunosc și să experimentez în mine acel gol pe care îl simți când îl întâlnești pe Isus în Euharistie. Atunci am înțeles, ascultând și mărturiile tinerilor surorii Elvira, că semnul pe care trebuie să-l caut este o schimbare a inimii: să învăț să-mi cer scuze, să nu răspund dacă sunt jignită, pe scurt, să înveți să fiu umil. Am decis să-mi propun câteva puncte practice de urmat: în primul rând să-mi las capul în jos și apoi aș vrea să dau un semn familiei mele, învățând mai multe să tac și să ascult.”

Maria Pia: „În acest festival am fost foarte impresionată de relatări și mărturii și am descoperit că am greșit modul de a mă ruga. Înainte când mă rugam, aveam mereu tendința să-L întreb pe Isus, în timp ce acum am înțeles că înainte de a cere ceva, trebuie să ne eliberăm de noi înșine și să ne oferim viața lui Dumnezeu.Acest lucru m-a speriat întotdeauna; Îmi amintesc că atunci când recitam Tatăl nostru nu puteam spune „Facă-se voia Ta”, nu am reușit niciodată să mă biruiesc să mă ofer pe deplin lui Dumnezeu, pentru că îmi era mereu teamă că planurile mele se vor ciocni cu cele ale lui Dumnezeu. am înțeles că este esențial să ne eliberăm de noi înșine pentru că altfel nu vom progresa în viața spirituală.” Oricine se simte ca un copil al lui Dumnezeu, oricine își experimentează dragostea tandră și paternă, nu poate purta ranchiune sau vrăjmășie în sine. Acest adevăr fundamental a fost confirmat de experiența unor tineri:

Manuela: „Aici am experimentat pacea, seninătatea și iertarea. M-am rugat mult pentru acest dar și până la urmă am putut să iert”.

Maria Fiore: „La Medjugorje am putut să văd cum fiecare răceală și răceală din relații se topește în căldura iubirii Mariei. Am înțeles că importantă este comuniunea, cea trăită în dragostea lui Dumnezeu; dacă rămâi singur în schimb mori, chiar și spiritual. Sfântul Ioan își încheie Prologul spunând. „Din plinătatea Lui toți am primit har peste har” (In 1,16); vrem și noi să încheiem spunând că în aceste zile am experimentat plinătatea vieții, am experimentat că Viața se face trup în fiecare om care o primește și că dă roade de bucurie eternă și pace profundă fiecărei inimi care se deschide.
Maria, la rândul ei, nu a fost doar o spectatoare a acestor „minuni”, dar cu siguranță a contribuit cu ofranda ei la realizarea planului lui Dumnezeu pentru fiecare tânăr prezent la Festival.

Sursa: Eco di Maria nr.153