Meditația din 9 iunie „Misiunea Duhului Sfânt”

Domnul, dând ucenicilor Săi puterea de a face oameni născuți în Dumnezeu, le-a spus: „Duceți-vă, faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt 28, 19). ).
Acesta este Duhul pe care, prin profeți, Domnul a promis să-l reverse în vremurile din urmă asupra slujitorilor Săi, bărbați și femei, pentru ca ei să primească darul profeției. De aceea s-a pogorât și asupra Fiului lui Dumnezeu, care s-a făcut fiul omului, deprinzându-se împreună cu El să locuiască în neamul omenesc, să se odihnească între oameni și să locuiască în făpturile lui Dumnezeu, lucrând în ele voia Tatălui și reînnoindu-le de la omul vechi la noutatea lui Hristos.
Luca consemnează că acest Duh, după înălțarea Domnului, a venit asupra ucenicilor la Rusalii cu voința și puterea de a introduce toate națiunile în viața și revelația Noului Testament. Ei ar fi devenit astfel un admirabil cor care să cânte într-un acord perfect imnul de laudă lui Dumnezeu, pentru că Duhul Sfânt ar fi anulat distanțele, ar fi eliminat discordanțele și ar fi transformat adunarea popoarelor într-un prim rod care să fie oferit lui Dumnezeu.
De aceea Domnul a făgăduit să-l trimită pe Paracletul însuși ca să ne facă plăcuți lui Dumnezeu.De fapt, precum făina nu se amestecă într-o singură masă aluoasă și nici nu devine o singură pâine fără apă, tot așa nici măcar noi, o mulțime dezbinată, ar putea deveni singura Biserică în Hristos Isus fără ca „Apa” să coboare din cer. Și precum pământul arid nu poate da roade dacă nu primește apă, tot așa și noi, lemn uscat simplu și gol, nu am fi dat niciodată rodul vieții fără „Ploaia” trimisă nestingherit de sus.
Spălarea botezului cu acțiunea Duhului Sfânt ne-a unit pe toți în suflet și trup în acea unitate care ne ferește de moarte.
Duhul lui Dumnezeu a coborât peste Domnul ca Duh al înțelepciunii și al inteligenței, Duh al sfatului și al forței, Duh al cunoașterii și al evlaviei, Duh al fricii de Dumnezeu (vezi Is 11).
Domnul a dat atunci, la rândul său, acest Duh Bisericii, trimițând pe Paraclitul din cer pe tot pământul, de unde, așa cum a spus el însuși, diavolul a fost izgonit ca un fulger care cade (vezi Luca 10). De aceea, roua lui Dumnezeu ne este necesară, ca să nu fim nevoiți să ardem și să devenim zadarnici și, acolo unde găsim acuzatorul, să avem și avocatul.
Domnul îl încredințează Duhului Sfânt pe acel om care s-a îndrăgostit de hoți, adică pe noi. Îi este milă de noi și ne leagă rănile și dă cei doi dinari cu chipul regelui. Astfel, imprimând în duhul nostru, prin lucrarea Duhului Sfânt, chipul și inscripția Tatălui și a Fiului, el face ca talanții care ni-au fost încredințați să rodească în noi pentru ca apoi să-i întoarcem înmulțiți Domnului.