Meditația zilei: trebuie să sprijinim creștinii slabi

Domnul spune: „Tu n-ai dat putere oilor slabe, n-ai vindecat pe cei bolnavi” (Ez 34, 4).
Vorbește păstorilor răi, păstorilor mincinoși, păstorilor care își caută interesele, nu ale lui Isus Hristos, care sunt foarte atenți la veniturile slujbei lor, dar cărora nu le pasă deloc de turmă și nu înveseli bolnavii.
Întrucât vorbim de bolnavi și infirmi, chiar dacă pare să fie același lucru, s-ar putea admite o diferență. Într-adevăr, dacă luăm în considerare bine cuvintele în sine, bolnavul este propriu-zis cel care este deja atins de rău, în timp ce bolnavul este cel care nu este ferm și deci doar slab.
Pentru cei slabi este necesar să se teamă că ispita îi asaltează și îi dobândește, bolnavul, în schimb, suferă deja de vreo patimă, iar aceasta îi împiedică să intre pe calea lui Dumnezeu, să se supună jugului lui Dumnezeu. Hristos.
Unii bărbați, care vor să trăiască bine și au luat deja hotărârea de a trăi virtuos, au mai puțină capacitate de a suporta răul decât dorința de a face bine. Acum, însă, virtuții creștine se cuvine nu numai să facă binele, ci și să știe să suporte rele. De aceea, cei care par fervenți în a face binele, dar nu vor sau nu știu să îndure suferințele care sunt apăsătoare, sunt infirmi sau slabi. Dar cine iubește lumea pentru o dorință nesănătoasă și, de asemenea, se îndepărtează de aceleași fapte bune, este deja biruit de rău și este bolnav. Boala îl face fără putere și incapabil să facă nimic bun. Așa era în suflet acel paralitic care nu putea fi prezentat înaintea Domnului. Atunci cei care o cărau au descoperit acoperișul și de acolo l-au coborât. Trebuie să te porți și tu de parcă ai vrea să faci același lucru în lumea interioară a omului: descoperă-i acoperișul și așează înaintea Domnului însuși sufletul paralitic, slăbit în toate mădularele și incapabil să facă fapte bune, asuprit de păcatele sale și suferind de boala lăcomiei sale.
Doctorul este acolo, este ascuns și este în inimă. Acesta este adevăratul sens ocult al Scripturii care trebuie explicat.
Așa că dacă te afli în fața unui bolnav micșorat în membre și lovit de paralizie interioară, să-l lași să ajungă la doctor, să deschizi acoperișul și să-l lași pe paralitic să coboare, adică să intre în sine și să-i dezvăluie ceea ce este ascuns în faldurile inimii lui. Arată-i boala lui și medicul care trebuie să-l trateze.
Celor care neglijează să facă aceasta, ați auzit ce reproș se face? Aceasta: „N-ai dat putere oilor slabe, n-ai vindecat pe cei bolnavi, n-ai legat acele răni” (Ez 34, 4). Rănitul despre care se vorbește aici este, așa cum am spus deja, cel care se găsește ca îngrozit de ispite. Medicamentul de oferit în acest caz este cuprins în aceste cuvinte consolatoare: „Dumnezeu este credincios și nu va îngădui să fii ispitit peste puterile tale, dar cu ispită ne va da și nouă calea de ieșire și puterea de a o suporta”