Meditație astăzi: din cunoașterea lui Iisus Hristos avem înțelegerea tuturor Sfintei Scripturi

Originea Sfintei Scripturi nu este rodul cercetării umane, ci al revelației divine. Aceasta emană „de la Tatăl luminii, de la care își ia numele fiecare paternitate din cer și de pe pământ”.
De la Tatăl, prin Fiul său Iisus Hristos, Duhul Sfânt coboară în noi. Apoi, prin Duhul Sfânt, care împarte și împarte darurile sale indivizilor după bunul său plac, ni se dă credință, iar prin credință Hristos locuiește în inimile noastre (cf. Ef 3).
Aceasta este cunoașterea lui Iisus Hristos, din care provin, ca dintr-o sursă, certitudinea și înțelegerea adevărului, cuprinsă în toată Sfânta Scriptură. Prin urmare, este imposibil ca cineva să poată intra în ea și să o cunoască, dacă nu are mai întâi credința care este lampă, ușă și temelie a întregii Sfinte Scripturi.
De fapt, credința, de-a lungul acestui pelerinaj al nostru, este baza din care provin toate cunoștințele supranaturale, luminează calea de a ajunge acolo și este ușa pentru a intra în ea. Este, de asemenea, criteriul pentru măsurarea înțelepciunii date nouă de sus, astfel încât nimeni să nu se aprecieze pe sine decât este convenabil să se evalueze pe sine, ci în așa fel încât să aibă, de la sine, o evaluare justă, fiecare în funcție de măsura credinței pe care Dumnezeu i-a dat-o ( cf. Rom 12: 3).
Scopul, deci, sau mai bine zis, rodul Sfintei Scripturi nu este oricare, ci chiar plinătatea fericirii veșnice. De fapt, Sfânta Scriptură este tocmai cartea în care sunt scrise cuvintele vieții veșnice pentru că, nu numai că credem, ci și posedăm viața veșnică, în care vom vedea, dragostea și toate dorințele noastre vor fi împlinite.
Abia atunci vom cunoaște „caritatea care depășește orice cunoaștere” și astfel vom fi umpluți „cu toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:19).
Acum Scriptura divină încearcă să ne introducă această plinătate, exact în conformitate cu ceea ce ne-a spus Apostolul cu puțin timp în urmă.
În acest scop, cu această intenție, Sfânta Scriptură trebuie studiată. Deci trebuie ascultat și predat.
Pentru a obține acest rod, pentru a atinge acest scop sub îndrumarea corectă a Scripturii, trebuie să începem de la început. Adică, apropiați-vă cu o credință simplă de Tatăl luminii și rugați-vă cu o inimă smerită, pentru ca el, prin Fiul și în Duhul Sfânt, să ne acorde adevărata cunoaștere a lui Iisus Hristos și, cu cunoaștere, și iubirea. Cunoscându-l și iubindu-l și ferm întemeiat și înrădăcinat în caritate, vom putea experimenta lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea (cf. Ef 3) ale Sfintei Scripturi.
Vom putea astfel să ajungem la cunoașterea desăvârșită și dragostea nemărginită a Sfintei Treimi, spre care se îndreaptă dorințele sfinților și în care există punerea în aplicare și împlinirea întregului adevăr și bunătate.