Meditația astăzi: Cele două precepte ale iubirii

Domnul, învățător al carității, însuși plin de caritate, a venit să rezume cuvântul de pe pământ (cf. Rom 9), așa cum a fost prezis, și a arătat că Legea și profeții se bazează pe cele două precepte ale 'dragoste. Să ne amintim împreună, fraților, care sunt aceste două precepte. Trebuie să vă fie bine cunoscuți și să nu vă vină doar în minte când îi chemăm înapoi: nu trebuie șterse niciodată din inimile voastre. Amintiți-vă întotdeauna în fiecare clipă că trebuie să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele: pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea; și pe aproapele lor ca pe ei înșiși (cf. Mt 28, 22. 37). Acest lucru trebuie întotdeauna să-l gândești, să meditezi și să-ți amintești, să-l practici și să-l implementezi. Iubirea lui Dumnezeu este mai întâi ca o poruncă, dar iubirea pentru aproapele este mai întâi ca o punere în practică. Cel care îți dă porunca iubirii în aceste două precepte, nu te învață mai întâi iubirea de aproapele, apoi cea a lui Dumnezeu, ci invers.
Dar, de vreme ce nu Îl vezi pe Dumnezeu, iubindu-ți aproapele dobândești meritul de a-l vedea; iubindu-l pe aproapele tău, purifici ochiul pentru a-l putea vedea pe Dumnezeu, așa cum spune Ioan în mod clar: Dacă nu iubești pe fratele pe care îl vezi, cum poți să-l iubești pe Dumnezeu pe care nu-l vezi? (cf. 1 Ioan 4,20:1,18). Dacă, auzind îndemnul de a-L iubi pe Dumnezeu, mi-ai spus: Arată-mi pe cel pe care trebuie să-l iubesc, aș putea să-ți răspund doar cu Ioan: Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu (cf. Ioan 1). Dar pentru a nu crede că sunteți total exclus de posibilitatea de a-L vedea pe Dumnezeu, Ioan însuși spune: «Dumnezeu este iubire; oricine este îndrăgostit rămâne în Dumnezeu ”(4,16 In XNUMX). Prin urmare, iubește-ți aproapele și uitându-te în tine de unde se naște această iubire, îl vei vedea, pe cât posibil, pe Dumnezeu.
Apoi începe să-ți iubești aproapele. Rupeți-vă pâinea cu cei flămânzi, aduceți pe cei săraci fără adăpost în casă, îmbrăcați-i pe cei pe care îi vedeți goi și nu disprețuiți pe cei din descendența voastră (cf. Is 58,7). Făcând asta ce vei obține? „Atunci lumina ta va răsări ca zorii” (Is 58,8). Lumina ta este Dumnezeul tău, el este lumina dimineții pentru tine, pentru că va veni după noaptea acestei lumi: el nu se ridică și nici nu apune, el strălucește întotdeauna.
Iubindu-ți aproapele și având grijă de el, mergi. Și unde te duce calea dacă nu la Domnul, la cel pe care trebuie să-l iubim cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea? Nu am ajuns încă la Domnul, dar îl avem întotdeauna pe aproapele cu noi. Ajutați, așadar, pe vecinul cu care mergeți, pentru a ajunge la cel cu care doriți să rămâneți.