Meditația de astăzi: Adevărul a răsărit de pe pământ

Trezește-te, omule: prin tine Dumnezeu a devenit om. „Trezește-te, O, cel ce dormi, învie din morți și Hristos te va lumina” (Efes 5:14). Pentru tine, zic, Dumnezeu a devenit om.
Ai fi murit pentru totdeauna dacă nu s-ar fi născut la timp. El nu ți-ar fi eliberat natura de păcat dacă nu și-ar fi asumat o natură similară cu cea a păcatului. Mizeria perpetuă v-ar fi posedat dacă această milă nu ar fi fost dăruită. Nu ai fi recăpătat viața dacă nu s-ar fi întâlnit cu propria ta moarte. Ai fi eșuat dacă nu te-ar fi ajutat. Ai fi pierit dacă nu ar fi venit.
Să ne pregătim pentru a sărbători cu bucurie venirea mântuirii noastre, a mântuirii noastre; să sărbătorim ziua sărbătorii în care ziua cea mare și eternă a venit din ziua ei mare și eternă în ziua noastră temporară atât de scurtă. „El a devenit pentru noi dreptate, sfințire și răscumpărare, pentru că, așa cum este scris, oricine se laudă se poate lăuda în Domnul” (1 Cor 1: 30-31).
„Adevărul a răsărit de pe pământ” (Ps 84, 12): s-a născut din Fecioara Hristos, care a spus: „Eu sunt adevărul” (Ioan 14, 6). „Și dreptatea a apărut din ceruri” (Ps 84, 12). Omul care crede în Hristos, născut pentru noi, nu primește mântuirea de la sine, ci de la Dumnezeu. „Adevărul a răsărit de pe pământ”, pentru că „Cuvântul s-a făcut trup” (In 1, 14). „Și dreptatea s-a uitat în jos din cer”, pentru că „orice dar bun și orice dar desăvârșit vin de sus” (Ioan 1:17). „Adevărul a răsărit din pământ”: carnea din Maria. „Și dreptatea a privit în jos din cer”, pentru că „omul nu poate primi nimic decât dacă i s-a dat din cer” (In 3, 27).
„Justificați prin credință, suntem în pace cu Dumnezeu” (Rom 5: 1) pentru că „dreptatea și pacea s-au sărutat” (Ps. 84, 11) „pentru Domnul nostru Iisus Hristos”, pentru că „adevărul este răsărit de pe pământ” (Ps 84, 12). „Prin el avem acces la acest har în care ne aflăm și de care ne lăudăm în speranța slavei lui Dumnezeu” (Rom 5). Nu spune „al slavei noastre”, ci „al slavei lui Dumnezeu”, pentru că dreptatea nu a venit la noi, ci „a privit din cer”. Prin urmare, „cel ce se preamărește” se laudă în Domnul, nu în el însuși.
Din cer, de fapt, pentru nașterea Domnului Fecioarei ... s-a auzit imnul îngerilor: „Slavă lui Dumnezeu în cel mai înalt și pace pe pământ oamenilor de bunăvoință” (Lc 2, 14). Cum ar putea veni pacea pe pământ, dacă nu pentru că adevărul a răsărit de pe pământ, adică Hristos s-a născut din carne? „El este pacea noastră, cel care a făcut unul din cele două popoare” (Efeseni 2:14), astfel încât să fim oameni de bunăvoință, legați dulce de legătura unității.
Să ne bucurăm deci de acest har pentru ca slava noastră să fie martorul unei conștiințe bune. Nu ne lăudăm în noi înșine, ci în Domnul. S-a spus: „Tu ești slava mea și ridică-mi capul” (Ps 3: 4): și ce har al celui mai mare Dumnezeu a putut să strălucească asupra noastră? Având un singur Fiu născut, Dumnezeu l-a făcut fiu al omului și așa invers, l-a făcut fiu al omului fiu al lui Dumnezeu. Căutați meritul, cauza, dreptatea acestui lucru și vedeți dacă veți găsi vreodată altceva decât harul.

al Sfântului Augustin, episcop