Meditația de astăzi: întruparea care ne-a răscumpărat

Dumnezeu și toate lucrările lui Dumnezeu sunt slava omului; iar omul este scaunul în care se adună toată înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu. Pe măsură ce doctorul își arată abilitatea în bolnavi, la fel și Dumnezeu se manifestă în oameni. De aici Pavel spune: „Dumnezeu a închis toate lucrurile în întunericul necredinței pentru a folosi mila pentru toți” (vezi Rom 11:32). Nu face aluzie la puterile spirituale, ci la omul care a stat înaintea lui Dumnezeu într-o stare de neascultare și a pierdut nemurirea. Mai târziu, însă, a obținut mila lui Dumnezeu pentru meritele și mijlocul Fiului său. Astfel, el avea demnitatea unui fiu adoptat în el.
Dacă omul va primi fără mândrie zadarnică gloria autentică care vine din ceea ce a fost creat și de la cel care a creat-o, adică de la Dumnezeu, atotputernicul, arhitectul tuturor lucrurilor care există și dacă va rămâne în iubirea de el în supunere respectuoasă și în continuă mulțumire, va primi și mai multă glorie și va progresa din ce în ce mai mult în acest fel până va deveni similar cu cel care a murit pentru a-l salva.
Într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu însuși a coborât „într-o carne asemănătoare cu cea a păcatului” (Rom 8: 3) pentru a condamna păcatul și, după condamnarea lui, a-l exclude complet de la omenire. El a chemat omul asemănător cu el însuși, l-a făcut un imitator al lui Dumnezeu, l-a pornit pe calea indicată de Tatăl, pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu și i-a dat Tatălui drept dar.
Cuvântul lui Dumnezeu și-a făcut casa printre oameni și a devenit Fiul omului, pentru a obișnui omul să-l înțeleagă pe Dumnezeu și pentru a-l obișnui pe Dumnezeu să-și pună casa în om după voia Tatălui. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu însuși ne-a dat ca „semn” al mântuirii noastre cel care, născut din Fecioară, este Emmanuel: întrucât același Domn a fost cel care i-a mântuit pe cei care în sine nu au nicio șansă de mântuire.
Din acest motiv, Pavel, indicând slăbiciunea radicală a omului, spune „Știu că binele nu locuiește în mine, adică în trupul meu” (Rom 7:18), deoarece binele mântuirii noastre nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu Și iar Pavel exclamă: „Eu sunt un nenorocit! Cine mă va elibera de acest trup dedicat morții? " (Rom 7:24). Apoi prezintă eliberatorul: Dragostea liberă a Domnului nostru Iisus Hristos (cf. Rom 7:25).
Isaia însuși a prezis acest lucru: întărește-te, mâinile slabe și genunchii căzuți, curajul, infirm, mângâie-te, nu te teme; uite Dumnezeul nostru, lucrează neprihănirea, dă răsplată. El însuși va veni și va fi mântuirea noastră (cf. Is 35).
Aceasta indică faptul că nu avem mântuire de la noi, ci de la Dumnezeu, care ne ajută.

a Sfântului Ireneu, episcop