Medjugorje: vizionarii au văzut Cerul. Călătoria lui Vicka și Jacov

Călătoria lui Vicka

Părintele Livio: Spune-mi unde ești și ce oră era.

Vicka: Eram în căsuța lui Jakov când a venit Maica Domnului. Era o după-amiază, în jurul orei 15,20. Da, era ora 15,20:XNUMX.

Părintele Livio: Nu așteptați apariția Maicii Domnului?

Vicka: Nu. Jakov și cu mine, întorcându-ne de la Citluk, ne-am dus la casa lui unde era mama sa (Notă: mama lui Jakov este acum moartă). În casa lui Jakov există un dormitor și o bucătărie. Mama lui plecase să ia ceva care să ne facă o masă, pentru că puțin mai târziu va trebui să mergem la biserică. În timp ce așteptam, eu și Jakov am început să ne uităm la un album foto. Dintr-o dată, Jakov a coborât de pe canapea chiar înainte de mine și mi-am dat seama că Maica Domnului ajunsese deja. Imediat ne-a spus: „Tu, Vicka și tu, Jakov, vino cu mine să vezi Raiul, Purgatoriul și Iadul”. Mi-am spus: „Bine, dacă Maica Domnului așa vrea”. În schimb, Jakov i-a spus Maicii Domnului: „Tu o aduci pe Vicka, pentru că sunt atât de mulți frați. Nu-mi aduceți cine sunt singurul copil ”. A spus asta pentru că nu voia să meargă.

Părintele Livio: Evident, a crezut că nu te vei mai întoarce niciodată! (Notă: reticența lui Jakov a fost providențială, deoarece face povestea și mai credibilă și mai reală).

Vicka: Da, a crezut că nu ne vom mai întoarce niciodată și că vom fi plecați pentru totdeauna. Între timp, m-am gândit câte ore sau câte zile va dura și m-am întrebat dacă vom urca sau coborî. Dar într-o clipă Maica Domnului m-a luat de mâna dreaptă și Jakov de mâna stângă și acoperișul s-a deschis pentru a ne lăsa să trecem.

Părintele Livio: S-a deschis totul?

Vicka: Nu, nu totul s-a deschis, ci doar acea parte care era necesară pentru a trece. În câteva clipe am ajuns în Rai. Când ne-am îmbarcat, am putut vedea căsuțele de dedesubt, mai mici decât când le vedeam din avion.

Părintele Livio: Dar ai privit în jos pe pământ, în timp ce ai fost crescut?

Vicka: Când am fost crescuți, am privit în jos.

Părintele Livio: Și ce ai văzut?

Vicka: Toate foarte mici, mai mici decât atunci când mergi cu avionul. Între timp m-am gândit: „Cine știe câte ore sau câte zile durează!” . În schimb, într-o clipă am ajuns. Am văzut un spațiu grozav ...

Părintele Livio: Ascultă, am citit undeva, nu știu dacă este adevărat, că există o ușă, cu o persoană destul de în vârstă lângă ea.

Vicka: Da, da. Există o ușă de lemn.

Părintele Livio: Mare sau mic?

Vicka: Super. Da, minunat.

Părintele Livio: Este important. Înseamnă că intră o mulțime de oameni. Ușa era deschisă sau închisă?

Vicka: A fost închisă, dar Maica Domnului a deschis-o și am intrat în ea.

Părintele Livio: Ah, cum l-ați deschis? S-a deschis de la sine?

Vicka: Singur. Ne-am dus la ușa care s-a deschis de la sine.

Părintele Livio: Se pare că înțeleg că Maica Domnului este cu adevărat ușa spre cer!

Vicka: În dreapta ușii era Sfântul Petru.

Părintele Livio: De unde știați că este Sfântul Petru?

Vicka: Am știut imediat că este el. Cu o cheie, destul de mică, cu barbă, puțin îndesată, cu păr. A rămas la fel.

Părintele Livio: Era în picioare sau așezat?

Vicka: Stai, stai, lângă ușă. De îndată ce am intrat, am continuat, mergând probabil trei, patru metri. Nu am vizitat tot Raiul, dar Maica Domnului ne-a explicat-o. Am văzut un spațiu extraordinar învăluit într-o lumină care nu există aici pe pământ. Am văzut persoane care nu sunt nici grase, nici subțiri, dar la fel și îmbrăcate în trei culori: gri, galben și roșu. Oamenii umblă, cântă, se roagă. Există, de asemenea, niște îngeri mici care zboară. Maica Domnului ne-a spus: „Uite cât de fericiți și mulțumiți sunt oamenii care sunt aici în Paradis”. Este o bucurie care nu poate fi descrisă și care nu există aici pe pământ.

Părintele Livio: Maica Domnului v-a făcut să înțelegeți esența Raiului, care este fericirea care nu se termină niciodată. „În cer este bucurie”, a spus el într-unul din mesajele sale. El ți-a arătat apoi oameni desăvârșiți și fără nici un defect fizic, pentru a ne face să înțelegem că, atunci când va fi învierea morților, vom avea un corp de glorie ca cel al lui Isus Înviat. Dar aș vrea să știu ce fel de rochie au purtat. Tunici?

Vicka: Da, niște tunici.

Părintele Livio: Au ajuns până la picioare sau erau scurți?

Vicka: Au fost lungi și au mers până la capăt.

Părintele Livio: Ce culoare aveau tunicii?

Vicka: Gri, galben și roșu.

Părintele Livio: În opinia dumneavoastră, aceste culori au un sens?

Vicka: Maica Domnului nu ne-a explicat-o. Când vrea, Maica Domnului ne explică, dar în acel moment nu ne-a explicat de ce au tunici de trei culori diferite.

Părintele Livio: Cum sunt îngerii?

Vicka: Îngerii sunt ca niște copii mici.

Părintele Livio: Au un corp complet sau doar un cap ca în arta barocă?

Vicka: Au tot corpul.

Părintele Livio: Poartă și tunici?

Vicka: Da, dar sunt scurte.

Părintele Livio: Poți vedea picioarele atunci?

Vicka: Da, pentru că nu au tunici lungi.

Părintele Livio: Au aripi mici?

Vicka: Da, au aripi și zboară deasupra oamenilor care sunt în Rai.

Părintele Livio: Odată Maica Domnului a vorbit despre avort. El a spus că este un păcat grav și cei care îl procură vor trebui să răspundă pentru el. Copiii, pe de altă parte, nu sunt de vină pentru acest lucru și sunt ca niște îngeri în cer. După părerea ta, Micuții Îngeri ai Raiului sunt acei bebeluși avortați?

Vicka: Fecioara noastră nu a spus că micii Îngeri din Cer sunt copiii avortului. El a spus că avortul este un mare păcat și că acei oameni care au făcut-o răspund, și nu copiilor.

Călătoria lui Jacov

Părintele LIVIO: Ce am auzit de la Vicka, am dori să-l auzim acum și din difuzorul dumneavoastră. Cred că cele două mărturii împreună vor deveni nu numai mai credibile, ci și mai complete.

Dar mai întâi aș vrea să observ că nu s-a întâmplat niciodată, în două milenii de creștinism, ca doi oameni să fi fost duși cu trupurile lor în viața de apoi și apoi aduși printre noi, ca să ne poată spune ce au văzut. Fără îndoială, Maica Domnului a vrut să dea un apel puternic omului modern, care crede adesea că totul se termină cu viață. Această mărturie despre viața de apoi este, fără îndoială, una dintre cele mai puternice pe care Dumnezeu ni le-a dat vreodată și este de considerată în opinia mea un act de mare milă față de generația noastră.

Aș dori să subliniez faptul că aici ne aflăm în fața unui har extraordinar pe care l-ați primit și pe care noi credincioșii nu-l putem subestima. De altfel, același apostol Pavel, când vrea să le amintească detractorilor săi de harismele pe care le-a primit de la Dumnezeu, menționează tocmai faptul că a fost transportat în Rai; nu poate spune însă dacă cu trupul sau fără trup. Este, fără îndoială, un dar foarte rar și extraordinar, dat de Dumnezeu vouă, dar mai ales nouă. Acum îl rugăm pe Jakov să ne povestească despre această experiență incredibilă în cel mai complet mod posibil. Când s-a întamplat? Cati ani aveai atunci?

JAKOV: Aveam unsprezece ani.

PĂRintele LIVIO: Îți amintești ce an a fost?

JAKOV: Era 1982.

PĂRintele LIVIO: Nu vă amintiți în ce lună?

JAKOV: Nu-mi amintesc.

PĂRintele LIVIO: Nici măcar Vicka nu-și amintește luna. Poate era noiembrie?

JAKOV: Nu pot spune.

PĂRintele LIVIO: Oricum eram în 1982?

JAKOV: Da.

PĂRINTELE LIVIO: Al doilea an al aparițiilor, deci.

JAKOV: Vicka și cu mine eram în vechea mea casă.

PĂRintele LIVIO: Da, îmi amintesc că am văzut-o. Dar este încă acolo acum?

JAKOV: Nu, acum a dispărut. Mama era înăuntru. Mama a ieșit o clipă în timp ce eu și Vicka am vorbit și am glumit.

PĂRintele LIVIO: Unde ai fost înainte? Am auzit că ai fost la Citluk.

JAKOV: Da .. cred că ceilalți au rămas acolo cât am plecat noi acasă. Nu-mi amintesc bine acum.

TATĂL LIVIO: Deci voi doi erați în vechea casă, în timp ce mama voastră a fost afară pentru o clipă.

JAKOV: Eu și Vicka am vorbit și am glumit.

PĂRintele LIVIO: Cât era ceasul mai mult sau mai puțin?

JAKOV: Era după-amiază. Ne întoarcem și o vedem pe Madona în mijlocul casei și imediat îngenunchem. Ea ne salută ca întotdeauna și ne spune...

PĂRintele LIVIO: Cum o salutați pe Maica Domnului?

JAKOV: Salutați spunând „Lăudat să fie Iisus Hristos. Apoi imediat ne-a spus: „Acum vă iau cu mine”. Dar imediat am spus nu.

Părintele LIVIO: „Te iau cu mine”… Unde?

JAKOV: Să ne arate Raiul, Iadul și Purgatoriul.

PADRE LIVIO: Ți-a spus: „Acum te iau cu mine să-ți arăt Raiul, Iadul și Purgatoriul”, și ți-a fost frică?

JAKOV: I-am spus: „Nu, nu mă duc”. De fapt, am crezut că am acceptat-o ​​deja pe Maica Domnului, aparițiile și mesajele ei. Dar acum că spune: „Te duc să vezi Raiul, Purgatoriul și iadul”, pentru mine este deja altceva...

PĂRintele LIVIO: O experiență prea mare?

JAKOV: Da și i-am spus: „Nu, Madonna, nu. O aduci pe Vicka. Sunt opt, în timp ce eu sunt copil unic. Chiar dacă a mai rămas unul mai puțin...

Părintele LIVIO: Ai crezut că...

JAKOV: Că nu m-aș mai întoarce niciodată. Dar Maica Domnului a spus: „Nu trebuie să vă fie frică de nimic. Sunt cu tine"

PĂRintele LIVIO: Cu siguranță prezența Madonei oferă o mare siguranță și seninătate.

„Te duc să vezi Raiul...”

JAKOV: Ne-a luat de mână.. doar a durat...

Părintele LIVIO: Ascultă-l pe Jakov; As dori o precizare. Te-a luat de mâna dreaptă sau de stânga?

JAKOV: Nu-mi amintesc.

PĂRintele LIVIO: Știi de ce te întreb? Vicka spune mereu că Maica Domnului a luat-o de mâna dreaptă.

JAKOV: Deci m-a luat de mâna stângă.

PĂRintele LIVIO: Și atunci ce s-a întâmplat?

JAKOV: Nu a durat mult după... Am văzut imediat cerul...

PĂRintele LIVIO: Ascultă, dar cum ai reușit să ieși din casă?

JAKOV: Maica Domnului ne-a luat și totul s-a deschis.

PĂRintele LIVIO: S-a deschis acoperișul?

JAKOV: Da, totul. Apoi am ajuns imediat în Rai.

PĂRintele LIVIO: Într-o clipă?

JAKOV: Într-o clipă.

PĂRintele LIVIO: În timp ce te urcai la Rai, te-ai uitat în jos?

JAKOV: Nu.

PĂRintele LIVIO: Nu te-ai uitat în jos?

JAKOV: Nu.

PĂRintele LIVIO: N-ai văzut nimic în timp ce ai urcat sus?

JAKOV: Nu, nu, nu. Să intrăm în acest spațiu imens...

Părintele LIVIO: O clipă. Am auzit că ai trecut mai întâi pe o uşă. Era o uşă sau nu era acolo?

JAKOV: Da, a fost. Vicka spune că a văzut și ea..., cum spun ei...

Părintele LIVIO: Sf. Petru.

IAKOV: Da, Sf. Petru.

PĂRintele LIVIO: Tu, ai văzut-o?

JAKOV: Nu, nu m-am uitat. Eram atât de speriat în acel moment încât în ​​mintea mea nu știu ce...

TATĂL LIVIO: Vicka s-a uitat la tot. De fapt, ea vede întotdeauna totul, chiar și pe acest pământ.

JAKOV: A fost mai curajoasă.

PĂRINTELE LIVIO: Zici că te-ai uitat în jos și ai văzut pământul mic și mai spui că, înainte de a intra în Rai, era o ușă închisă. A fost inchis?

JAKOV: Da, și după aceea s-a deschis treptat și am intrat.

PĂRintele LIVIO: Dar cine a deschis-o?

JAKOV: Nu știu. Singur…

PĂRintele LIVIO: S-a deschis de la sine?

JAKOV: Da, da.

PĂRintele LIVIO: Da, este deschis în fața Madonei?

JAKOV: Da, da, așa este. Să intrăm în acest spațiu...

PĂRintele LIVIO: Ascultă, mergeai pe ceva solid?

JAKOV: Ce? Nu, nu am simțit nimic.

PĂRintele LIVIO: Chiar ai fost luat de o mare frică.

JAKOV: Eh, pur și simplu nu mi-am simțit picioarele, mâinile, nimic în acel moment.

PĂRintele LIVIO: Te-a ținut Maica Domnului de mână?

JAKOV: Nu, după aceea nu m-a mai ținut niciodată de mână.

PĂRintele LIVIO: Ea te-a precedat și tu ai urmat-o.

JAKOV: Da.

PĂRintele LIVIO: Este evident că ea a fost cea care te-a precedat în acel tărâm misterios.

JAKOV: Să intrăm în acest spațiu...

PĂRINTELE LIVIO: Chiar dacă Maica Domnului a fost acolo, ați avut aceeași frică?

JAKOV: Oh!

PĂRintele LIVIO: Incredibil, ți-a fost frică!

JAKOV: Pentru că, așa cum am spus mai devreme, crezi că...

PĂRintele LIVIO: A fost o experiență cu totul nouă.

JAKOV: Tot nou, pentru că nu m-am gândit niciodată... Știam, pentru că ne-au învățat de când eram copii, că există Raiul, la fel și iadul. Dar știi, când vorbesc cu un copil despre aceste lucruri, îi este îngrozitor de frică.

PATĂL LIVIO: Nu trebuie să uităm că Vicka avea șaisprezece ani și Jakov doar unsprezece. O diversitate importantă de vârstă.

JAKOV: Eh, într-adevăr.

PĂRintele LIVIO: Desigur, este perfect de înțeles.

JAKOV: Și când îi spui unui copil: „Acum te duc să vezi acele lucruri acolo”, cred că se sperie.

PĂRintele LIVIO: (către cei prezenți): „Este aici un băiețel de zece ani? Iată-l. Uite ce mic este. Du-l în viața de apoi și vei vedea dacă nu se sperie”.

JAKOV: (către copil): Nu-ți doresc asta.

PĂRintele LIVIO: Ați simțit, deci, o foarte mare emoție?

JAKOV: Categoric.

Bucuria Raiului

PĂRintele LIVIO: Ce ai văzut în Rai?

JAKOV: Să intrăm în acest spațiu imens.

PĂRintele LIVIO: Un spațiu imens?

JAKOV: Da, o lumină frumoasă în care poți vedea înăuntru... Oameni, mulți oameni.

PĂRINTELE LIVIO: Este raiul aglomerat?

JAKOV: Da, sunt mulți oameni.

PĂRintele LIVIO: Din fericire, da.

JAKOV: Oameni care erau îmbrăcați în straie lungi.

PĂRintele LIVIO: Te îmbraci, în sensul tunicilor lungi?

JAKOV: Da, oamenii au cântat.

PĂRintele LIVIO: Ce cânta?

JAKOV: A cântat cântece, dar noi nu am înțeles ce.

PĂRintele LIVIO: Presupun că au cântat bine.

JAKOV: Da, da. Vocile erau frumoase.

PĂRintele LIVIO: Voci frumoase?

JAKOV: Da, voci frumoase. Dar lucrul care m-a frapat cel mai mult a fost acea bucurie pe care ai văzut-o pe fețele acelor oameni.

PĂRintele LIVIO: Ai văzut bucurie pe chipurile oamenilor?

JAKOV: Da, pe chipul oamenilor. Și este acea bucurie pe care o simți înăuntru, pentru că până acum am vorbit despre frică, dar când am intrat în Rai, în acel moment am simțit doar bucuria și liniștea care se poate simți în Rai.

PĂRintele LIVIO: Ați simțit și în inima voastră?

JAKOV: Și eu în inima mea.

PĂRintele LIVIO: Și așa ați gustat un pic de Rai într-un anumit sens.

JAKOV: Am gustat acea bucurie și acea pace pe care o simți în Rai. De aceea, de fiecare dată când mă întreabă cum este Raiul, nu prea îmi place să vorbesc despre asta.

PĂRintele LIVIO: Nu se poate exprima.

JAKOV: Pentru că eu cred că Raiul nu este ceea ce vedem cu adevărat cu ochii noștri.

Părintele LIVIO: Interesant ce spui..

JAKOV: Raiul este ceea ce vedem și ceea ce simțim în inimile noastre.

PĂRintele LIVIO: Această mărturie mi se pare excepțională și foarte profundă. De fapt, Dumnezeu trebuie să se adapteze la slăbiciunea ochilor noștri de carne, în timp ce în inimă El ne poate comunica cele mai sublime realități ale lumii supranaturale.

JAKOV: Ceea ce se simte în interior este cel mai important. Din acest motiv, chiar dacă aș fi vrut să descriu ceea ce am simțit în Rai, nu aș putea niciodată, pentru că ceea ce a simțit inima mea nu este exprimabil.

PĂRintele LIVIO: Cerul nu era așadar atât ceea ce ai văzut, cât ceea ce prin har ai simțit în interiorul tău spune.

JAKOV: Ce am auzit, cu siguranță.

PĂRintele LIVIO: Și ce ai auzit?

JAKOV: O bucurie imensă, o liniște, o dorință de a rămâne, de a fi mereu acolo. Este o stare în care nu te gândești la nimic și la nimeni altcineva. Te simți relaxat în toate privințele, o experiență uimitoare.

PĂRintele LIVIO: Totuși ai fost un copil.

JAKOV: Eram copil, da.

PĂRintele LIVIO: Dar ai auzit toate astea?

JAKOV: Da, da.

PĂRintele LIVIO: Și ce a spus Maica Domnului?

JAKOV: Maica Domnului a spus că oamenii care au rămas credincioși lui Dumnezeu merg în Rai, de aceea, când vorbim despre Rai, ne putem aminti acum acest mesaj de la Maica Domnului care spune: „Am venit aici să vă mântuiesc pe toți și să vă aduc. voi toți o zi de la Fiul meu”. În felul acesta vom putea cunoaște cu toții acea bucurie și acea pace pe care o simțim în interior. Acea pace și tot ce ne poate da Dumnezeu sunt experimentate în Rai.

Părintele LIVIO: Ascultă

JAKOV: L-ai văzut pe Dumnezeu în Rai?

JAKOV: Nu, nu, nu.

PĂRintele LIVIO: Ai gustat doar bucuria și liniștea lui?

JAKOV: Categoric.

PATĂL LIVIO: Bucuria și pacea pe care Dumnezeu le dă în Rai?

JAKOV: Sigur. Si dupa asta...

PĂRintele LIVIO: Au fost și îngeri?

JAKOV: Nu le-am văzut.

TATĂL LIVIO: Nu i-ai văzut, dar Vicka spune că erau îngeri mici zburând deasupra capului. Observație absolut corectă, deoarece există și îngeri în Rai. Doar că nu te uiți prea mult la detalii și mergi mereu la esențial. Ești mai atent la experiențele interioare decât la realitățile exterioare. Când ai descris-o pe Maica Domnului, nu te-ai referit atât de mult la trăsături exterioare, dar ai înțeles imediat atitudinea ei de mamă. La fel și în ceea ce privește Cerul, mărturia ta se referă în primul rând la marea pace, bucuria imensă și dorința de a rămâne acolo.

JAKOV: Categoric.

Părintele LIVIO: Ei bine, ce mai poți spune despre Rai, Jakov?

JAKOV: Nimic altceva din Rai.

Părintele LIVIO: Ascultă, Iakov; când o vezi pe Maica Domnului, nu simți deja un pic de Rai în inima ta?

JAKOV: Da, dar e diferit.

Părintele LIVIO: A, da? Și care este diversitatea?

JAKOV: După cum am spus mai înainte, Maica Domnului este. În Rai nu simți asemenea bucurie, ci încă una.

PĂRintele LIVIO: Vrei să spui o altă bucurie?

JAKOV: Simți o altă bucurie, diferită de cea pe care o simți când o vezi pe Maica Domnului.

PĂRintele LIVIO: Când o vezi pe Maica Domnului, ce bucurie simți?

JAKOV: O bucurie de mamă.

PĂRintele LIVIO: Pe de altă parte, cum este bucuria în Rai: este ea mai mare, mai mică sau egală?

JAKOV: Pentru mine este o bucurie mai mare.

PĂRintele LIVIO: Cel din Rai este mai mare?

JAKOV: Mai mare. Pentru că cred că Raiul este cel mai bun pe care îl poți avea. Dar și Maica Domnului vă oferă multă bucurie. Sunt două bucurii diferite.

PĂRintele LIVIO: Sunt două bucurii diferite, dar cea a Paradisului este într-adevăr o bucurie divină, care se naște din contemplarea lui Dumnezeu față în față. Vi s-a dat un avans în măsura în care l-ați putea susține. Personal pot spune că, în numeroasele texte mistice pe care le-am citit de-a lungul vieții, nu am auzit niciodată Raiul descris în termeni atât de sublimi și antrenați, chiar dacă marcat de cea mai mare simplitate și cu adevărat de înțeles de toți.

Părintele LIVIO: Bravo, Jakov! Acum să mergem să vedem Purgatoriul. Deci ai ieșit din Paradis... Cum s-a întâmplat? Te-a condus Maica Domnului afară?

JAKOV: Da, da. Și ne-am regăsit...

PĂRintele LIVIO: Scuzați-mă, dar mai am o întrebare: după părerea dumneavoastră este Raiul un loc?

JAKOV: Da, este un loc.

PĂRintele LIVIO: Un loc, dar nu ca pe pământ.

JAKOV: Nu, nu, un loc fără sfârșit, dar nu este ca locul nostru aici. Este altceva. Cu totul altceva.