Lumea religiei: perfecțiunea budistă a dăruirii

Dăruirea este esențială pentru budism. Dăruirea include caritate sau acordarea de ajutor material persoanelor aflate în nevoie. De asemenea, include îndrumarea spirituală celor care o caută și bunătate iubitoare față de toți cei care au nevoie de ea. Cu toate acestea, motivația unei persoane de a oferi altora este cel puțin la fel de importantă ca ceea ce este dat.

Motivele
Care este motivația corectă sau greșită? În sutra 4:236 din Anguttara Nikaya, o colecție de texte din Sutta-Pitaka, sunt enumerate o serie de motive pentru dăruire. Acestea includ a fi rușinat sau intimidat să dăruiască; da pentru a primi o favoare; dă să te simți bine cu tine însuți. Acestea sunt motivații impure.

Buddha ne-a învățat că atunci când dăm altora, dăm fără să ne așteptăm la o recompensă. Dăruim fără să ne atașăm nici de cadou, nici de destinatar. Practicăm dăruirea pentru a elibera lăcomia și agățarea de sine.

Unii profesori propun că dăruirea este bună pentru că acumulează merit și creează karma care va aduce fericirea viitoare. Alții spun că acest lucru este, de asemenea, o înțelegere de sine și o așteptare de recompensă. În multe școli, oamenii sunt încurajați să dedice merite eliberării altora.

paramita
Dăruirea cu motivație pură se numește dana paramita (sanscrită) sau dana parami (Pali), ceea ce înseamnă „perfecțiunea dăruirii”. Există liste de perfecțiuni care variază oarecum între budismul Theravada și Mahayana, dar dana, a da, este prima perfecțiune din fiecare listă. Perfecțiunile ar putea fi gândite ca puncte forte sau virtuți care duc la iluminare.

Călugărul și savantul Theravadin Bhikkhu Bodhi a spus:

„Practica dăruirii este recunoscută universal ca una dintre cele mai fundamentale virtuți umane, o calitate care mărturisește profunzimea umanității și capacitatea cuiva de auto-depășire. De asemenea, în învățătura lui Buddha, practica de a face revendicări la un loc de eminență specială, unul care îl evidențiază ca într-un anumit sens fundamentul și sămânța dezvoltării spirituale.”

Importanta primirii
Este important să ne amintim că nu există dăruire fără a primi și nici dăruitor fără primitori. Prin urmare, a da și a primi apar împreună; unul nu este posibil fără celălalt. În cele din urmă, a da și a primi, a dărui și a primi, sunt una. A da și a primi cu această înțelegere este perfecțiunea dăruirii. Atâta timp cât ne clasificam ca dăruitori și primitori, totuși, nu reușim să ne lipsească dana paramita.

Călugărul zen Shohaku Okumura a scris în Soto Zen Journal că pentru o vreme nu a vrut să primească cadouri de la alții, crezând că ar trebui să dea, nu să ia. „Când înțelegem această învățătură în acest fel, pur și simplu creăm un alt standard pentru măsurarea câștigurilor și pierderilor. Suntem încă în imaginea câștigului și pierderii”, a scris el. Când dăruirea este perfectă, nu există nicio pierdere sau câștig.

În Japonia, când călugării îndeplinesc cerșetoria tradițională de milostenie, ei poartă pălării uriașe de paie care le ascund parțial fețele. Pălăriile îi împiedică și să vadă fețele celor care le fac de pomană. Nici un dăruitor, nici un primitor; aceasta este dăruire pură.

Dăruiește fără atașament
Este indicat să oferiți fără a fi legat de cadou sau de destinatar. Ce înseamnă?

În budism, evitarea atașamentului nu înseamnă că nu putem avea prieteni. Dimpotrivă, de fapt. Atașarea se poate întâmpla numai atunci când există cel puțin două lucruri separate: un atacator și ceva de care să se atașeze. Dar ordonarea lumii în subiecte și obiecte este o iluzie.

Prin urmare, atașamentul vine dintr-un obicei al minții care ordonează lumea în „eu” și „toate celelalte”. Atașamentul duce la posesivitate și la tendința de a manipula totul, inclusiv oamenii, în beneficiul personal. A fi neatașat înseamnă a recunoaște că nimic nu este cu adevărat separat.

Acest lucru ne readuce la conștientizarea faptului că cel care dăruiește și cel care primește sunt una. Și cadoul nici măcar nu este separat. Prin urmare, oferim fără să ne așteptăm la o recompensă de la destinatar – inclusiv un „mulțumesc” – și nu punem condiții pentru cadou.

Un obicei de generozitate
Dana paramita se traduce uneori „perfectiunea generozitatii”. Un spirit generos nu dăruiește doar carității. Este un spirit de receptivitate la lume și de a oferi ceea ce este necesar și potrivit în acest moment.

Acest spirit de generozitate este un fundament important al practicii. Ajută la dărâmarea pereților ego-ului nostru, în timp ce atenuează o parte din suferința lumii. Și include, de asemenea, să fim recunoscători pentru generozitatea arătată față de noi. Aceasta este practica danei paramita.