Nu lăsați niciodată disperarea, dezamăgirea sau durerea să vă ghideze deciziile

Toma, numit Didim, unul dintre cei Doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Apoi ceilalți ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul”. Dar Thomas le-a spus: „Dacă nu văd semnul unghiilor în mâinile lui și nu pun degetul în semnele unghiilor și nu pun mâna lângă el, nu o să cred”. Ioan 20: 24-25

Este ușor să fii critic față de Sfântul Toma pentru lipsa sa de încredere reflectată în declarația sa de mai sus. Dar, înainte de a-ți permite să te gândești prost la el, gândește-te cum ai fi răspuns. Acesta este un exercițiu dificil de făcut, deoarece știm clar sfârșitul poveștii. Știm că Isus a înviat din morți și că în cele din urmă Toma a ajuns să creadă, strigând „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Dar încearcă să te pui în situația lui.

În primul rând, Thomas probabil s-a îndoit, parțial, din tristețe și disperare extreme. Sperase că Isus era Mesia, își dedicase ultimii trei ani din viață urmându-l, iar acum Isus era mort ... așa s-a gândit. Acesta este un punct important, deoarece foarte des în viață, când întâmpinăm dificultăți, dezamăgiri sau situații dureroase, credința noastră este pusă la încercare. Suntem tentați să permitem disperării să ne tragă în îndoială și, atunci când se întâmplă acest lucru, luăm decizii bazate mai mult pe durerea noastră decât pe credința noastră.

În al doilea rând, lui Thomas i s-a cerut, de asemenea, să nege realitatea fizică la care a asistat cu ochii lui și să creadă ceva complet „imposibil” din perspectiva pământească. Oamenii pur și simplu nu se ridică din morți! Acest lucru pur și simplu nu se întâmplă, cel puțin doar dintr-o perspectivă pământească. Și chiar dacă Toma îl văzuse pe Isus făcând astfel de minuni înainte, a fost nevoie de multă credință pentru a crede fără a vedea cu ochii tăi. Astfel, disperarea și o aparentă imposibilitate au intrat în inima credinței lui Toma și au stins-o.

Reflectă astăzi la două lecții pe care le putem extrage din acest pasaj: 1) Nu lăsați niciodată disperarea, dezamăgirea sau durerea să vă ghideze deciziile sau credințele în viață. Nu sunt niciodată un bun ghid. 2) Nu te îndoiești de puterea lui Dumnezeu de a putea face orice alege. În acest caz, Dumnezeu a ales să se învie din morți și a făcut acest lucru. În viața noastră, Dumnezeu poate face orice vrea. Trebuie să credem în ea și să știm că ceea ce ne dezvăluie cu credință se va întâmpla dacă nu ne încredem în grija sa providențială.

Domnule, cred. Ajută-mi neîncrederea. Când sunt tentat să cedez disperării sau să mă îndoiesc de puterea ta atotputernică asupra tuturor lucrurilor din viață, ajută-mă să ajung la tine și să am încredere în tine din toată inima. Pot să strig, împreună cu Sfântul Toma, „Domnul și Dumnezeul meu” și o pot face chiar și atunci când văd doar cu credința pe care mi-ai pus-o în sufletul meu. Iisuse, cred în tine.