Părintele Livio: roadele pelerinajului la Medjugorje

Ceea ce m-a frapat dintotdeauna și chiar m-a uimit la pelerinii care merg la Medjugorje este faptul bine stabilit că marea majoritate se întorc acasă plini de entuziasm. Mi s-a întâmplat deseori să recomand pelerinajul unor oameni aflați în serioase dificultăți morale și spirituale și uneori chiar disperați și aproape întotdeauna au beneficiat foarte mult de pe urma acestuia. Nu de puține ori este vorba despre tineri și bărbați, cu atât mai puțin disponibili pentru emoții ușoare. Dar mai presus de toate fascinația pe care o exercită Medjugorje asupra celor mai îndepărtate este cea care impresionează. Oamenii care au fost departe de Biserică de ani de zile și o critică rar, descoperă în acea parohie îndepărtată trăsăturile simplității și fervoarei care îi apropie de credința și practica vieții creștine. De asemenea, este extraordinar că, în ciuda oboselii și a cheltuielilor călătoriei, mulți nu se obosesc să se întoarcă ca căprioarele însetate la izvoarele apei. Fără îndoială că în Medjugorje există un har deosebit care face acest loc unic și irepetabil. Despre ce e vorba?

Farmecul irezistibil al orașului Medjugorje este dat de prezența Mariei. Știm că aceste apariții sunt diferite de toate cele anterioare ale Maicii Domnului pentru că sunt legate de persoana văzului și nu de un loc anume. În această perioadă lungă, Regina Păcii a apărut în nenumărate locuri de pe pământ, oriunde au mers sau locuia vizionarii acolo. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu a devenit un „loc sfânt”. Doar Medjugorje este pământul binecuvântat, centrul radiant al prezenței Mariei. În unele ocazii chiar ea a precizat că dă mesajele „acolo”, chiar dacă vizionara Marija, care le primește, se află în Italia. Dar mai presus de toate, Regina Păcii a afirmat că la Medjugorje dă haruri deosebite de convertire. Fiecare pelerin care intră în acea oază de pace este primit și îmbrățișat de o prezență invizibilă, dar reală. Inima, dacă este disponibilă și deschisă spre supranatural, devine un pământ unde se seamănă cu ambele mâini semințele harului, care la vremea cuvenită vor da roade, după corespondența fiecăruia.

Punctul central al experienței pelerinii la Medjugorje este tocmai acesta: percepția unei prezențe. Este ca și cum cineva a descoperit dintr-o dată că Maica Domnului există cu adevărat și că a intrat în viața lui având grijă de el. Veți obiecta că un bun creștin crede deja în Maica Domnului și se roagă la ea în nevoile ei. Este adevărat, dar de cele mai multe ori Dumnezeu nu este prezent în viața noastră ca o persoană a cărei iubire și preocupare o trăim în viața noastră de zi cu zi. Credem în Dumnezeu și în Maica Domnului mai mult cu mintea decât cu inima. În Medjugorje mulți descoperă prezența Mariei cu inima și o „simt” ca pe o mamă care îi urmărește cu grijă, învăluindu-i cu dragostea ei. Nimic nu este mai extraordinar și mai șocant decât această prezență care zguduie inimile și umflă ochii de lacrimi. Nu puțini din Medjugorje plâng de emoție pentru că pentru prima dată în viața lor au experimentat cât de mult îi iubește Dumnezeu, în ciuda unei vieți de mizerie, depărtare și păcate.

Este o experiență care schimbă radical viața oamenilor. De fapt, sunt mulți care mărturisesc acest lucru. Ai crezut că Dumnezeu este departe, că nu are grijă de tine și că are prea multe lucruri la care să se gândească pentru a pune ochii pe un nenorocit ca tine. Erai convins că ești un om sărac pe care, poate, Dumnezeu l-a privit cu severitate și cu puțină considerație. Dar aici descoperi că și tu ești un obiect al iubirii lui Dumnezeu, nu spre deosebire de toți ceilalți, chiar dacă ei sunt mai aproape de el decât ești tu. Câți dependenți de droguri din Medjugorje și-au redescoperit demnitatea și un nou entuziasm în fața vieții, după ce au atins abisul rușinii! Simți ochiul plin de compasiune al Mariei care se sprijină asupra ta, îi simți zâmbetul care te încurajează și te insuflă cu încredere, simți inima mamei ei bătând cu dragoste „doar” pentru tine, de parcă ai exista doar în lume și Maica Domnului. nu avea de ce să aibă grijă decât de viața ta. Această experiență extraordinară este harul prin excelență a Medjugorjeului și este de natură să schimbe radical viața oamenilor, pentru care nu puțini afirmă că viața lor creștină a început sau momentul întâlnirii cu Regina Păcii a început din nou.

Descoperind prezența Mariei în viața ta, descoperi și importanța fundamentală a rugăciunii. De fapt, Maica Domnului vine mai presus de toate să se roage cu noi și pentru noi. Ea este într-un fel rugăciunea vie. Învățătura lui despre rugăciune este extraordinară. Cu siguranță se poate spune că fiecare dintre mesajele sale este un îndemn și o învățătură despre nevoia de a se ruga. La Medjugorje, însă, realizezi că nici buzele, nici gesturile exterioare nu sunt suficiente și că rugăciunea trebuie să vină din inimă. Cu alte cuvinte, rugăciunea trebuie să devină o experiență a lui Dumnezeu și a iubirii Lui.

Nu poți atinge această piatră de hotar peste noapte. Maica Domnului vă oferă puncte de referință la care să fiți credincioși: rugăciunile de dimineață și de seară, Sfântul Rozariu, Sfânta Liturghie. Te invită să punctezi ziua cu ejaculare, pentru a sfinți fiecare clipă pe care o trăiești. Dacă ești fidel acestor angajamente, chiar și în momentele de uscăciune și oboseală, rugăciunea va răsări încet din adâncul inimii tale ca un bazin de apă curată care îți udă viața. Dacă la începutul călătoriei spirituale, și mai ales când te-ai întors acasă de la Medjugorje, simți oboseală, atunci, din ce în ce mai des, vei experimenta bucuria rugăciunii. Rugăciunea plină de bucurie este unul dintre cele mai prețioase roade ale călătoriei de convertire care începe la Medjugorje.

Este posibilă rugăciunea de bucurie? Răspunsul pozitiv vine direct din mărturia tuturor celor care îl experimentează. Totuși, după câteva clipe de har pe care Maica Domnului te face să le trăiești în Medjugorje, este normal să vină vremurile de cenușie și lene. Medjugorje este o oază greu de readus în viața de zi cu zi, cu problemele sâcâitoare ale muncii, ale familiei, pe lângă distragerile și seducțiile lumii înconjurătoare. Prin urmare, odată întors acasă, trebuie să-ți creezi propria oază interioară și să-ți organizezi ziua în așa fel încât orele de rugăciune să nu lipsească niciodată. Oboseala și uscăciunea nu sunt neapărat negative, pentru că prin acest pasaj îți întăriști voința și o faci din ce în ce mai la îndemâna lui Dumnezeu.Să știi că sfințenia nu constă în sentiment, ci în voința îndreptată spre bine. Rugăciunea ta poate fi foarte meritorie și plăcută lui Dumnezeu chiar dacă nu „simți” nimic. Va fi harul Duhului Sfânt care îți va da bucurie în rugăciune, atunci când va fi oportun și util pentru progresul tău spiritual.

Cu Maria și rugăciunea ți se dezvăluie frumusețea și măreția vieții. Acesta este unul dintre cele mai prețioase fructe ale pelerinajului, ceea ce explică de ce oamenii se întorc fericiti acasă. Este o experiență care implică mulți, dar mai ales tineri, care vin adesea la Medjugorje în căutarea acelui „ceva” care dă sens vieții lor. Își pun la îndoială vocația și misiunea. Unii bâjbâie în întuneric și sunt greați de o existență goală, inactivă. Prezența maternă a Mariei este acea lumină care îi luminează și le deschide noi orizonturi de angajament și speranță. Regina Păcii a spus în repetate rânduri că fiecare dintre noi are o mare valoare în planul lui Dumnezeu, tineri sau bătrâni. Ea i-a adunat pe toți în armata ei de martori, spunând că are nevoie de toată lumea și că nu ne poate ajuta dacă nu o ajutăm.

Atunci se înțelege că viața lui este prețioasă pentru sine și pentru ceilalți. El devine conștient de minunatul plan divin al creației și mântuirii și de locul său unic și de neînlocuit în acest proiect minunat. El știe că, oricare ar fi ocupația lui aici pe pământ, umilă sau prestigioasă, în realitate există o sarcină și o misiune pe care Proprietarul podgoriei le încredințează tuturor și aici se joacă valoarea vieții și destinul etern al cuiva este decis.. Înainte de a ajunge la Medjugorje, poate ne-am gândit că suntem roțile neînsemnate ale unui angrenaj fără milă și anonim. Experiența copleșitoare a unei vieți plat, gri a generat depresie și suferință. Când am descoperit cât de mult ne iubește Maria și cât de prețioși suntem în planul ei de mântuire, pe care îl duce la îndeplinire la ordinele Celui Prea Înalt, suntem atât de fericiți că am începe să cântăm și să dansăm ca David după Chivot. Aceasta, dragă prietene, nu este exaltare, ci adevărată fericire. Așa e: Maica Domnului ne face fericiți, dar mai presus de toate ne face harnici. Din Medjugorje se întorc toți apostolii. Ei au descoperit acea perlă prețioasă pe care vor să o găsească și alții.