Padre Pio în scrisorile sale vorbește despre Îngerul Păzitor: așa spune el

Într-o scrisoare scrisă de Padre Pio către Raffaelina Cerase la 20 aprilie 1915, Sfântul înalță dragostea lui Dumnezeu care ia dat omului un dar la fel de mare ca Îngerul Păzitor:
«O, Raffaelina, cât de mângâietor este să știm că suntem mereu în custodia unui spirit ceresc, care nici măcar nu ne abandonează (lucru admirabil!) În actul că îl dezgustăm pe Dumnezeu! Cât de dulce este acest mare adevăr pentru sufletul credincios! Pe cine, atunci, se poate teme sufletul devotat care încearcă să-l iubească pe Iisus, având mereu alături un războinic atât de distins? Sau nu a fost poate unul dintre acei mulți care împreună cu îngerul Sf. Mihail de acolo, în empirean, au apărat onoarea lui Dumnezeu împotriva lui Satana și împotriva tuturor celorlalte spirite rebele și, în cele din urmă, i-au redus la pierderea lor și i-au legat înapoi în iad?
Ei bine, să știți că el este încă puternic împotriva lui Satana și a sateliților săi, caritatea sa nu a eșuat și nici nu poate să nu ne apere vreodată. Obișnuiește-te să te gândești mereu la el. Că ne este aproape un spirit ceresc, care de la leagăn până la mormânt nu ne lasă niciodată o clipă, ne îndrumă, ne protejează ca un prieten, un frate, trebuie să reușească întotdeauna să ne consoleze, mai ales în cele mai triste ore pentru noi.
Să știi, sau Raffaelina, că acest înger bun se roagă pentru tine: El îi oferă lui Dumnezeu toate lucrările tale bune pe care le faci, dorințele tale sfinte și curate. În orele în care ți se pare că ești singur și abandonat, nu te plânge că nu ai un suflet prietenos, căruia îi poți deschide și încredința durerile ei: de dragul cerului, nu uita de acest tovarăș invizibil , mereu prezent pentru a te asculta, mereu gata să te consoleze.
O intimitate încântătoare, o companie binecuvântată! Sau dacă toți oamenii ar ști să înțeleagă și să aprecieze acest foarte mare dar pe care Dumnezeu, în excesul dragostei sale pentru om, ni l-a atribuit acest spirit ceresc! Amintiți-vă adesea prezența sa: este necesar să-l fixați cu ochiul sufletului; mulțumește-i, roagă-l. Este atât de delicat, atât de sensibil; respectă-l. Să-ți fie frică continuu de a ofensa puritatea privirii sale. Invocați deseori acest înger păzitor, acest înger benefic, repetați deseori frumoasa rugăciune: „Înger al lui Dumnezeu, care îmi sunt păzitorul, încredințat de bunătatea Tatălui ceresc, luminează-mă, păzește-mă, îndrumă-mă acum și mereu” ( Ep. II, p. 403-404).

Mai jos este un fragment dintr-un extaz trăit de Padre Pio în mănăstirea din Venafro la 29 noiembrie 1911, în care Sfântul vorbește cu îngerul său păzitor:
«", Îngerul lui Dumnezeu, Îngerul meu... nu ești în paza mea?... Dumnezeu mi te-a dat! Ești o creatură?... sau ești o creatură sau ești un creator... Ești un creator? Nu. Deci ești o creatură și ai o lege și trebuie să te supui... Trebuie să stai lângă mine, ori vrei ori nu vrei... desigur... Și începe râzând... de ce să râzi? … Spune-mi ceva... trebuie să-mi spui... cine a fost aici ieri dimineață?... și începe să râdă... trebuie să-mi spui... cine a fost?... sau Cititorul sau Gardianul... ei bine spune-mi... era poate micuțul lor secretară?... păi răspunde... dacă nu răspunzi, zic că a fost unul dintre cei patru... Și începe să râdă... Un Înger începe să râdă!... spune-mi atunci... Nu te voi lăsa până nu-mi spui... Dacă nu, Îl întreb pe Isus... și atunci simți!... Nu o întreb pe acea Mami, acea Doamnă... care se uită la eu sumbru... ea e acolo făcându-se disprețuitoare!... Iisuse, nu-i așa că mama ta este disprețuitoare?... Și începe să râdă!... Așadar, tinere domn (îngerul său păzitor), spune-mi cine a fost... Și nu răspunde... stă acolo... ca ceva făcut special... Vreau să știu... Te-am întrebat ceva și sunt aici de multă vreme. .. Iisuse, Spune-mi Tu... Și a durat mult să o spun, tinere domn!... M-ai făcut să vorbesc!... Da, da, Cititorul, Micul Cititor!... Ei bine, Îngerul meu, îl vei salva de războiul pe care ticălosul îl pregătește pentru el? îl vei salva? … Iisuse, spune-mi și de ce permite asta? ... nu vrei sa-mi spui?... imi vei spune... daca nu mai apari, bine... dar daca vii, va trebui sa te obosesc... Si asta Mami... mereu cu coada ochiului... vreau sa te uit la fata... trebuie sa ma privesti cu atentie... Si el incepe sa rada... si imi intoarce spatele... .da da rade... stiu ca ma iubesti... dar trebuie sa ma uiti clar.
Iisuse, de ce nu-i spui mamei tale?... dar spune-mi, tu ești Isuse?... spune Isuse!... Bine! daca esti Isuse, de ce mami se uita asa la mine?... Vreau sa stiu!... Iisuse, cand vei veni din nou, trebuie sa te intreb anumite lucruri... tu le stii... dar deocamdată vreau să vi le pomenesc... Care au fost azi dimineață acele flăcări din inimă?... dacă nu era Rogerio (Pr. Rogerio era un călugăr care se afla pe vremea aceea în mănăstirea din Venafro) m-a strâns strâns... apoi și Cititorul... inima a vrut să scape... ce a fost?... poate a vrut să iasă la plimbare?... altceva... Și setea aia? ... Doamne... ce a fost asta? În seara asta, când Gardianul și Cititorul au plecat, am băut toată sticla și nu mi s-a stins setea... m-a mistuit... și m-a sfâșiat până la Împărtășanie... ce a fost?... Ascultă mami, nu contează că mă privești așa... îți voi da Te iubesc mai mult decât toate creaturile de pe pământ și din ceruri... după Isus, desigur... dar te iubesc. Iisuse, va veni ticălosul acela în seara asta?... Ei bine, ajută-i pe cei doi care mă ajută, îi protejează, îi apăr... Știu, ești acolo... dar... Îngerul meu, rămâi cu mine! Iisuse, un ultim lucru... lasă-mă să te sărut... Bine!... ce dulceață în rănile astea!... Sângerează... dar acest Sânge este dulce, e dulce... Iisuse, dulceață. .. Sfântă Ostia... Iubire, Iubire care mă susține, Iubire, ne revedem!... ».