Parolin în anchetă: știa investițiile Vaticanului

O scrisoare a cardinalului Pietro Parolin, difuzată către o agenție de știri italiană, arată că Secretariatul de Stat a fost conștient și a aprobat în cele mai înalte grade cumpărarea necinstită a unei proprietăți de lux din Londra, acum în centrul unei Ancheta Vaticanului.

Cotidianul italian Domani a publicat pe 10 ianuarie o scrisoare „confidențială și urgentă” adresată de cardinalul Parolin, secretar de stat al Vaticanului, către Jean-Baptiste de Franssu, președintele Institutului pentru Lucrări Religioase (IOR) cunoscut și sub numele de „banca Vaticanului” ". "

În scrisoare, cardinalul Parolin a cerut IOR să împrumute 150 de milioane de euro (aproximativ 182,3 milioane de dolari) Secretariatului de Stat al Vaticanului. Secretariatul de stat avea nevoie de bani pentru a achita împrumutul de la Cheney Capital cu patru luni mai devreme. Secretariatul de stat a contractat împrumutul pentru cumpărarea acțiunilor din proprietatea londoneză.

Cardinalul Parolin a numit investiția „valabilă”, a spus că investiția trebuie protejată și a solicitat IOR împrumutul. El a mai scris că împrumutul era necesar, deoarece situația financiară din acea perioadă sugera Secretariatului de Stat să nu-și folosească rezerva pentru „acoperirea investițiilor”, ci pentru „dobândirea de lichidități suplimentare”.

Secretarul de stat a mai precizat că împrumutul va avea o „scadență de doi ani” și că IOR va fi remunerat „în conformitate cu piața internațională” pentru împrumut.

Potrivit lui Domani, IOR sa mutat imediat pentru a se conforma cererii și a informat Autoritatea de Supraveghere și Informații Financiare. ASIF are putere de supraveghere asupra IOR, dar nu secretariatul de stat.

În aprilie, ASIF a definit operațiunea ca fiind „fezabilă”, considerând că IOR dispunea de fonduri suficiente pentru a o realiza. În același timp, ASIF a solicitat o due diligence adecvată pentru a se conforma legilor în vigoare împotriva spălării banilor.

În luna mai, Dr. Gianfranco Mammì, directorul general al IOR, l-a rugat pe monseniorul Edgar Peña, supleant al Secretariatului de Stat, să transcrie cererea într-o scrisoare semnată de acesta. Potrivit lui Mammì, înlocuitorul are „putere executivă” și, din acest motiv, scrisoarea cardinalului Parolin nu a fost suficientă pentru ca IOR să efectueze operațiunea solicitată.

Monseniorul Peña Parra a acceptat cererile lui Mammì și a semnat o scrisoare pe 4 iunie și alta pe 19 iunie pentru a explica cererea de împrumut.

Pe 27 iunie, experții IOR au dat undă verde operațiunii financiare. La 29 iunie, IOR a prezentat planul economic al împrumutului oficialilor Secretariatului de Stat.

Însă, la 2 iulie, Mammì s-a răzgândit și i-a spus procurorului Vatican că arhiepiscopul Peña Parra nu era clar și nu va dezvălui cine va fi adevăratul beneficiar al împrumutului solicitat.

O sursă a Vaticanului a confirmat CNA că scrisoarea cardinalului Parolin este autentică și că povestea scrisă de ziarul Domani este corectă.

După plângerea lui Mammì la Parchet, la 1 octombrie 2019, poliția Vaticanului a căutat și sechestrat ASIF și secretariatul de stat.

Două zile mai târziu a venit vestea că Vaticanul a suspendat cinci oficiali: Mons. Maurizio Carlino, dr. Fabrizio Tirabassi, dr. Vincenzo Mauriello și doamna Caterina Sansone de la secretariatul de stat; și domnul Tommaso Di Ruzza, director ASIF.

Ulterior, Vaticanul l-a suspendat și pe Mons. Alberto Perlasca, care a condus biroul administrativ al Secretariatului de Stat din 2009 până în 2019.

Deși nu au fost depuse acuzații penale împotriva vreunei persoane, toți acești oficiali, cu excepția Caterinei Sansone, nu mai lucrează în Vatican. Di Ruzza nu a fost reînnoit de când directorul ASIF, Tirabassi și Mauriello, au convenit asupra pensionării anticipate și atât Carlino, cât și Perlasca au fost trimiși în eparhiile lor de origine.

Deși scrisoarea scrisă de cardinalul Parolin nu are nicio relevanță pentru anchetă, aceasta oferă un context important.

Una dintre acestea este că secretariatul de stat a fost conștient de preocupările financiare și etice cu privire la investiția din 2011-2012 în proprietatea imobiliară de lux de pe 60 Sloane Avenue din Londra, administrată de compania 60 SA.

Secretariatul de stat al Vaticanului și-a semnat achiziția pentru 160 de milioane de dolari cu fondul luxemburghez Athena, deținut și administrat de finanțatorul italian Raffaele Mincione, care a acționat ca intermediar.

Când fondul Athena a fost lichidat, investiția nu a fost returnată Sfântului Scaun. Sfântul Scaun risca să piardă toți banii dacă nu cumpăra clădirea.

ASIF a examinat acordul și apoi a propus restructurarea investiției, excluzând intermediarii și salvând astfel Sfântul Scaun.

În acel moment, Secretariatul de Stat a solicitat IOR resurse suficiente pentru a închide vechea ipotecă și a permite unei noi să finalizeze achiziția.

Deoarece investiția a fost considerată inițial „bună” de către IOR, rămâne încă un mister ceea ce l-a determinat pe Mammì să se răzgândească și să raporteze procuraturii operațiunea financiară; mai ales atunci când în septembrie 2020, Administrația Patrimoniului Scaunului Apostolic (APSA) ar fi plătit împrumutul cu Cheney Capital și a contractat un nou împrumut pentru a proteja investiția. A fost aceeași operație sugerată de scrisoarea cardinalului Parolin.

Deci, de ce IOR nu a efectuat operațiunea așa cum se aștepta inițial?

Pe măsură ce apar mai multe detalii despre operațiune, motivul pare să fie o luptă pentru putere în cercul interior al Papei Francisc, fără un câștigător clar. În prezent, la un an și trei luni după perchezițiile și confiscările din Secretariatul de stat, investigațiile Vaticanului nu au condus la renunțări, dar nici la o decizie de a nu continua. Până când ancheta nu va conduce la concluzii clare, scenariul va continua să fie confuz cu privire la direcția finanțelor Vaticanului.