De ce vinerea Mare este atât de importantă

Uneori trebuie să ne confruntăm cu durerea și suferința noastră pentru a dezvălui un adevăr mai mare.

Crucea de Vinerea Mare
"Ai fost acolo când mi-au răstignit Domnul?" Acesta este spiritul obsesiv afro-american pe care îl cântăm la Săptămâna Mare, întrebându-ne: eram acolo? Am rămas credincioși lui Isus până la capăt? Chiar am reușit?

Nu se spune ce ar face oricare dintre noi, dar frica ar fi putut să mă copleșească cu ușurință. La fel ca Peter, aș fi putut nega de trei ori. Aș fi putut să mă prefac că nici nu-L cunosc pe Iisus.

„Uneori, mă face să tremur, să tremur, să tremur ...” spun cuvintele. Mă face să tremur. Chiar dacă simțisem, ca și ucenicii, promisiunea învierii. Trebuie să fi fost greu de crezut că întoarcerea lui Isus a fost posibilă după ce am asistat la înfricoșătoarele torturi ale morții pe cruce.

Uneori aș prefera să trec peste asta. Sari peste slujba de Vinerea Mare, sari peste Joiul Sfânt Uită totul până la Paști.

Apoi îmi amintesc ceva ce a spus odată pastorul nostru. El a observat că la înviere, Isus s-a arătat mai întâi celor care s-au blocat în cele din urmă cu el.

„Erau acolo și multe femei, care priveau de departe ...” citește Evanghelia după Matei, „inclusiv Maria Magdalena și Maria mama lui Iacov și Iosif ...”

Doar câteva versete mai târziu am citit că „spre zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Maria au mers să vadă mormântul”. Ei au fost acolo. Pentru a descoperi mormântul gol.

Se grăbesc să le spună ucenicilor, dar chiar înainte de a ajunge la ei, Isus le apare celor două femei. Au fost acolo în cel mai rău caz. Sunt aici acum pentru a experimenta vestea uimitoare, uluitoare, din prima mână.

Uneori trebuie să depășim momentele dificile, să ne confruntăm cu durerea și suferința fără a fugi, pentru a avea revelat adevărul mai mare.

Rămâi cu Vinerea Mare. Paștile sunt peste noi.